Zilele trecute mă certam pe un forum cu un jurnalist undercover. Deasupra comentariilor noastre polemice erau admiratorii preşedintelui Băsescu, dedesubt - cei care îl înjurau pe premierul Tăriceanu. Jurnalistul era adeptul "subiectelor tari". Un subiect care nu are implicaţii politice nu e subiect. Aşa e la modă. Am încercat să-l conving că, dacă nu înţelege mecanismul după care funcţionează, de pildă, comitetul de bloc, nu va pricepe niciodată ce se întîmplă în Parlamentul ţării. Mi-a răspuns ceva de genul "ţara arde şi baba se piaptănă". Aşa să fie oare?
Starea de avarie
Dl Ciontu îmi arată o crăpătură lungă de aproape doi metri şi adîncă de vreo trei centimetri, chiar la baza imobilului, lîngă uşa de la ghenă. "O vedeţi? Dacă vine un cutremur mai măricel, de aici crapă... am vorbit şi cu Dumitrescu care a fost arhitect şi mi-a zis că e clar! Afectează structura de rezistenţă." Mă uit la crăpătură, ca să-i fac pe plac. Am mai văzut-o de cel puţin cîteva ori, căscîndu-se în diferite moduri, pe faţadele mai multor blocuri de pe Calea Moşilor. Ca o zgîrietură urîtă, dar superficială. Blocul nostru cu opt etaje este construit în 1981. Îi spun că nu are de ce să-şi facă griji. "Ba n-aveţi dreptate! Aici trebe lucrări de consolidare, nu glumă! Şi să vedeţi ce e în subsol... Aţi fost vreodată în subsol?" Recunosc că n-am fost pentru că nu m-a chemat nimeni. "Păi, acolo e teroare! Vă zic io, teroare! Iar bani de investit ar fi ceva, ceva, dar îs blocaţi, pentru că n-are cine să semneze... în momentul ăsta sîntem în stare de avarie, pentru că nu avem comitet de bloc!" Ştiu ce urmează. Va trebui să promit că voi participa la următoarea şedinţă, ca să alegem, în sfîrşit, comitetul. La ultimele trei, n-a mai venit nimeni, decît tot ei. I-am auzit, prin pereţi, certîndu-se şi vociferînd, pe palierul de la etajul 9, din faţa spălătoriei. Şi nu puteau să se aleag