Insistând cu exemplară politeţe să primiţi, cum v-a plăcut să-i spuneţi, un verdict asupra poemului de doar zece rânduri, datat 1981 şi intitulat Profesorul, o facem ştiind că vă mâhnim, lăsându-vă cu siguranţă în nedumerire. Despre diferenţa dintre veleitar şi poet am scris câteva rânduri în numărul precedent şi vă invităm să le parcurgeţi asumându-vă riscul. Am încercat la telefon să vă explicăm pe scurt cum stau lucrurile, dar v-aţi menţinut optimist pe poziţie. Sunteţi autorul unei bănuite opere vaste de veleitar care încearcă să-şi scoată în lume producţiile corecte şi cuminţi. Ca mai toţi veleitarii, veţi vrea să ne demonstraţi că verdictul solicitat şi primit vă nedreptăţeşte. Nu după multă vreme ne veţi oferi un volum de versuri ca dovadă a succesului repurtat, în pofida a ceea ce noi am apreciat a fi lipsit de valoare. Stimate domnule profesor, m-ar mira să ne urmaţi sugestia de a scrie doar pentru sufletul dvs. şi să vă bucuraţi de admiraţia cercului de apropiaţi, care nici ei nu vor înţelege cum de nu v-am gustat versurile: "Din stele-argintul am luat/ Dând norii-ntunecaţi în părţi/ Iar aurul l-am luat din cărţi:/ Tezaur secular, înnobilat.// Mi-am risipit comorile apoi,/ în frunze, fluturi, flori, albine,/ O parte a căzut şi în noroi/ Dar multul a rodit. Şi...bine.// Departe de-a se fi golit/ Inima îmi creşte însutit". Vă rugăm politicos să ne înţelegeţi. (Marin Oprescu, Bucureşti) * Am primit între timp şi cartea dvs. de debut, Patimile. Ne-a surprins faptul de a vă fi inspirat din motive biblice şi de a fi încercat exerciţii de poezie religioasă, repovestind cu vorbele şi sentimentele dvs. drumul credinciosului printre persoanele sfinte şi patimile lui Iisus. O strădaie de zece ani, o încununare merituoasă, chiar dacă lipsită de originalitate. Domeniul fiind bogat în rugăciune şi smerenie, ofranda dvs. de sinceritate se apreciază ca atare. (Ion Tulea, T