Pripăşit pe scăriţa piezişă ca dinţii unui pieptene a funicularului, mă furişez prin Porta San Giacomo, aruncând ochiade invidioase dalelor ce asezonează caldarâmul vechi de câteva secole de pe Viale delle Mura. Duomo, basilica Santa Maria Maggiore, Piazza Vecchia, Palazzo della Regione, străzi şi străduţe pe care abia se pot strecura, cu infinită abilitate, câte o limuzină, castele şi case păzite de coama leului veneţian (efigia celui mai nordic bastion al dogilor), parcuri şi grădini, podeţe şi fântâni, toate parcă îmi şoptesc ceva despre Gaetano Donizetti, Pietro Locatelli sau Alfredo Piatti. Primii doi chiar sunt înmormântaţi aici, in inima Bergamo-ului antic, în Citta Alta, cum mai este apelată colina în idiom turistic. Cel de-al treilea şi-a amanetat numele Conservatorului de muzică, faimos pentru cursurile sale de măiestrie dedicate interpretării creaţiilor instrumentale ale Barocului. Las în urmă Cappella Colleoni şi Battistero, pentru ca, smulgându-mi un ultim efort, să escaladez vârful colinei şi să păşesc într-una dintre cele mai (în)cântătoare săli de concert din cizma italică, sală ce poartă, de asemenea, numele celebrului violoncelist născut în oraşul de pe Torrente Morla. Aici se derulează de aproape trei decenii, în fiecare primăvară, festivalul "Incontri Europei con la Musica", ce are alura unei micro-stagiuni cu reprezentaţii hebdomadare întinse pe durata a doua luni. O primă impresie: goticul edificiului şi modernitatea logisticii impresariale fac casă bună. Pe de o parte, austeritatea şi masivitatea soluţiei arhitectonice exterioare, dar şi perfectiunea formulelor angulare ori a spaţiilor boltite, ceea ce conferă o acustică uniform şi generos repartizată; pe de altă parte, discreţia şi perspicacitatea cu care Vittorio Fellegara şi Pieralberto Cattaneo regizează evenimentele festivalului în aşa fel încât să satisfacă toate gusturile, de la cele cu