● Ticăloşii (România, 2007), de Şerban Marinescu.
Noul film al lui Şerban Marinescu, Ticăloşii, e un film despre clasa politică românească. Filmul lui precedent, Magnatul, era tot un film despre clasa politică românească. Deci s-ar putea crede că Marinescu are multe de spus despre clasa politică românească. Eroare! Tot ce are el de spus despre clasa politică românească este: "âre-aţi ai dreacuâ de hoţi!". (În Magnatul, pînă şi ideea asta se pierdea în bălmăjeală.) Printre ticăloşii din Ticăloşii se numără un alt magnat, un prim-ministru, un consilier prezidenţial, un consilier de-al premierului, încă un magnat (candidat la preşedinţie) şi încă un candidat la preşedinţie. Toţi aceştia îşi petrec tot timpul spunîndu-şi unii altora chestii ca: "Eşti lacom?""Nu. Sînt capitalist."; sau: "În politică, toată lumea are la mînă pe toată lumea."; sau: "Nu mai îmi place democraţia.", sau (cel mai adesea): "Hai să mîncăm!". Adevărul e că mănîncă, nu se încurcă; şi bineînţeles că Marinescu ne prezintă în plan-detaliu fiecare bunătate care li pune pe masă, invitîndu-ne să le urăm: "Huo! Sta-v-ar în gît!" la fiecare îmbucătură. Şi autorii români ar trebui să înveţe odată şi odată (măcar atunci cînd pretind că scriu thriller-uri politice realiste) să-şi boteze personajele cu nume de oameni, nu cu nume "pitoreşti" şi "sugestive": Dincă Prejbeanu, Eftimie Belciug, Didi Sfiosu... Auzi, Didi Sfiosu! Bună ziua, sînt Didi Sfiosu, consilier la preşedinţie. Du-te şi te împuşcă!
Ca să fiu corect cu Marinescu trebuie să spun că nu el a născocit numele astea, ci doar le-a preluat (abandonînd unele şi mai idioate) din romanul inspirator. Romanul se numeşte Ciocoii noi cu bodyguard şi e scris de Dinu Săraru în genul ăla de proză mănoasă, irepresibilă, în care metaforele se tot împreunează împotriva naturii şi proliferează ca metastazele. Oricît am încercat, n-am reuşit să tre
