Un legislator din SUA a depus un proiect de lege care propune acordarea cetăţeniei de onoare Annei Frank drept compensaţie, se pare, pentru păcatul mortal de a fi refuzat viza de intrare în Statele Unite, pentru ea şi familia ei, atunci cînd lucrul acesta le-ar fi salvat viaţa.

A o face pe Anne Frank cetăţean american azi ar însemna să o furăm lumii pentru a stinge vinovăţia noastră americană. În loc să îi acordăm o cetăţenie post-mortem, haideţi mai bine să aflăm cine, la Washington, i-a refuzat viza de intrare şi să-i luăm aceluia cetăţenia. Haideţi să îi identificăm şi să-i arătăm lumii pe toţi înalţii oficiali de la Washington care ştiau de Holocaustul din Europa şi care n-au mişcat un deget. Putem să-i facem pe aceştia non-cetăţeni post-mortem. Unii dintre ei ar putea fi încă în viaţă, putrezind uşure printre suveniruri naziste.

Anne Frank nu trebuie să fie un cetăţean mort. Cît a fost în viaţă, nici o naţiune nu i-a purtat de grijă. Germania o voia moartă. Olandezii care au purtat de grijă familiei Frank au fost întîi de toate oameni şi de-abia în al doilea rînd olandezi. Olandezul care a trădat-o a fost întîi de toate olandez şi de-abia în al doilea rînd om. Statele Unite, care erau unul dintre puţinele locuri sigure în faţa nebuniei naţionale din Europa, i-au respins la rîndul lor. De ce? Pentru că cineva responsabil cu cotele a decis că ţara noastră nu mai poate accepta atîţia evrei. Cu alte cuvinte, cineva a decis că sîntem înainte de toate americani, şi de-abia apoi oameni.

N-o să ne ispăşim vina rescriind istoria. Nu putem să dăm timpul înapoi acordînd premii retroactive. Aşa ceva s-a făcut demult, cînd Biserica Mormonă a decis să îi boteze pe toţi morţii ne-mormoni. Evreii au fost cu deosebire jigniţi cînd i-au văzut pe cei dragi lor plecaţi dintre vii recrutaţi cu forţa pentru "mîntuire".

A-i acorda acum cetăţenia americană