Trei investigaţii imaginare
Din toată istoria Egiptului antic, prozatorii secolului al XX-lea exploateză în ficţiune această pereche misterioasă: Akhenaton, faraonul eretic, şi soţia lui, Nefertiti. Uniţi de un vis religios şi politic, poate chiar de o mare iubire pe care noi, cei de astăzi, nu avem cum s-o mai înţelegem, cei doi şi-au sfidat contemporaneitatea în tentativa lor de a institui un singur zeu, Aton, soarele dătător de viaţă, de a anihila puterea castei preoţeşti, de a găsi un nou mod de a-şi sluji zeul unic.
Iată că în decurs de câteva luni, Editura Humanitas publică, în trei colecţii, diferite romane care au în centrul lor cuplul regal vechi de mii de ani, scrise în decenii diferite şi în culturi diferite:
l Akhenaton, cel ce sălăşluieşte în adevăr de Naghib Mahfuz, 2006, traducere din arabă (Egipt) de Mihai Pătru, colecţia "Raftul Denisei", coordonată de Denisa Comănescu;
l Nefertiti. Cartea morţilor de Nick Drake, 2006, traducere de Nina Iordache, colecţia "thriller & mystery", coordonată de Emil Bărbulescu;
l Arheologul şi misterul lui Nefertiti de Pierre Boule, 2007, traducere de Daria Laura Bârsan, colecţia "Cartea de pe Noptieră", coordonată de Ioana Pârvulescu.
Cei trei autori sunt personalităţi interesante, fără nicio legătură biografică sau de orizont cultural, au în comun curiozitatea faţă de erezia egipteană, al cărui mister încearcă să îl elucideze, prin recursul la ficţiune, mai atrăgătoare decât o cercetare arheologică sau o explorare de istorie a religiilor.
Dacă pentru scriitorul egiptean Naghib Mahfuz pare un dat firesc un asemenea subiect ca întoarcerea spre domnia lui Akhenaton şi reforma lui îndrăzneaţă, pentru Nick Drake este cel puţin curioasă pasiunea pentru Egiptul faraonilor, amintind de alte două cărţi deja clasice: Faraonul de Boleslaw Prus şi Egipteanul de Mika Waltari. Cât despre Pi
