Sunt sofer din 1997, insa am inceput sa practic masiv abia de prin 2004, cand am fost fericit sa-mi cumpar din banii mei prima masina. Nu era mare lucru, o clasicaDacia 1310 fabricata in 1985. Ulterior am progresat constant catre mai bine, mai performant, mai rapid. Atunci cand nu depaseam 80 km/ora si eram depasit de toata lumea credeam ca nu poate exista fericire auto mai mare decat aceea de a putea fi mandru de cele 4 roti cu care te deplasezi. Sa nu-ti mai fie rusine de masina pe care o ai. Dar de ce sa-ti fie rusine, in fond?, ar putea intreba un naiv sau un occidental. Simplu, pentru ca masina a devenit de ceva timpo marca sociala, la fel de bine precum telefonul mobil. Iar daca masina este un insemn indubitabil al locului pe care il ocupi in ierarhia financiaro-sociala, evident ca spatiul comun unde te intalnesti cu ceilalti este supus acestor ne-reguli, aparand ceea ce poate fi numit drept barbarismul auto. Barbarismul auto este o manifestare clara a noilor conditii sociale din Romania, o oglinda atat a dezvoltarii, cat si a inapoierii Romaniei. Cresterea economica sustinuta din ultimii 5-6 ani a facilitat innoirea parcului auto romanesc. Daca acum 5 ani a avea unRenault era o dovada clara a unui nou statut social, acum aceeasi masina nu mai reprezinta decat o integrare in normalitate. Puterea de cumparare a crescut, e drept, dar si preturile autovehiculelor (fabricate prin diverse tari din lumea a III-a, sau emergente, precum Turcia, China etc.) au scazut considerabil, la fel ca si calitatea lor. Barbarismul auto consta in transpunerea brutalitatii, lipsei de reguli, marlaniei, huliganismului din viata noastra publica in traficul auto care, in mod logic, nu este decat o reflectarea fidela a felului nostru de a ne comporta in public in acest moment. Ceea ce este cel mai tragic este violenta care poate fi descoperita atat de usor. A suporta flash-urile bolizil