Un volum postum de poezii, Lotofagii, al pictorului si graficianului Octav Grigorescu, care se incheie cu un text autobiografic, a aparut de curand, editat de Centrul cultural al palatelor brancovenesti de la Mogosoaia si ingrijit de fratele sau, Ion Grigorescu.

Nascut in 1933, disparut in 1987, Octav Grigorescu a avut la dispozitie nu mai mult de 54 de ani pentru a lasa o opera singulara. A lucrat imens. Desenator, gravor si pictor, opera lui e mult mai vasta decat cea care a devenit publica de-a lungul anilor cu ocazia diferitelor expozitii. Sute de desene, incepand din adolescenta si studentie pana in ultimii ani de viata, sunt inedite. O foarte mica parte insotesc volumul de poezii.

Complicitatea scriere-desen in cazul lui Octav Grigorescu e impinsa pana foarte departe. Scrisul si desenul intretin o relatie complexa, desfasurata pe mai multe nivele care se intrepatrund. Uneori notitele insotesc desenele fara vreo legatura evidenta de sens intre ele. Sunt idei care se nasc in paralel cu semnele. Legatura lor tine de hazard, cel putin aparent. Alteori scrisul este speculat doar ca grafie, ca esenta pur ornamentala. In cazul ilustratiilor de carte se petrec transferuri subtile, adevarate iluminari ale textului prin imagine, daca ne amintim de etimologia conceptului de ilustratie. Pictura lui cu tema istorica si biblica este si ea o raportare la text, iar la nivelul cel mai strict al tehnicii, imaginile pictate si desenate sunt cu adevarat palimpseste si nu numai iluzia lor. Publicarea poeziilor lui deschide un nou capitol al acestei relatii care ramane sa fie investigata.

In persoana si arta lui Octav Grigorescu s-au intalnit nostalgia tipic avangardista a inceputurilor si cultura elementarului cu gustul pentru deliciile crepusculare si presimtirea mortii ale postmodernitatii. Priveste cu suspiciune asa-numitele victorii ale modernismului si