- Cultural - nr. 57 / 23 Martie, 2007 Un sector al vocabularului limbii romane e constituit din cuvintele compuse; in cadrul acestora sunt compusele savante, formate cu elemente de compunere din limbile greaca si latina. Din greaca sunt elementele fil(o) - cu dubla pozitie (-fil), -filie, -filic, redand sensul: a iubi, prieten, iubire. Filosof si filozof compus din philos, iubitor, prieten si sophia, intelepciune. Filosof, filozof, filosoafa si filozoafa: specialist in filosofie, ganditor; figurat: intelept, om echilibrat. A filosofa si filozofa, a face filosofie, a face reflectii asupra vietii si asupra aspectelor ei. Retinem ca Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane (2005) admite cele doua variante cu -s si -z, asa ca, in continuare, vom da numai varianta cu -s, cea cu -z subintelegandu-se. Filosofala, piatra filosofala, substanta despre care alchimistii credeau ca poate transforma toate metalele in aur sau argint; figurat: descoperire, idee extraordinara. Filosofare, faptul de a filosofa. Filosofic, referitor la filosofie. Filosoficeste, adverb, in mod filosofic, avand caracter filosofic. Filosofism, falsa filosofie; abuz de filosofie tendentioasa. Filosofem, teza filosofica. Filosofard, cel care face speculatii filosofice de calitate indoielnica. Filosofastru, filosof lipsit de valoare. Am notat seria aceasta de derivate, dar incheiem cu vocabula filosofie/filozofie: forma a constiintei sociale, constituind un sistem coerent de notiuni si idei care reflecta realitatea sub aspectele ei cele mai generale; conceptia generala despre lume si viata. Un sens familiar: problema greu de rezolvat. Am cautat prezenta acestor cuvinte in scrisul eminescian. "Filozof de-as fi _ simtirea-mi ar fi vecinic la aman". "Doctrinele… filozofice, de drept ori de stat, nu sunt decat tot atatea pleduarii ingenioase ale mintii". Ironic: "Oam