Cu toate problemele din prezent, Airbus este un proiect industrial de succes al UE. Afacerea globală cu avioane mari este şi una politică, iar preşedintele Chirac nu s-a sfiit să fie agent Cu toate problemele din prezent, Airbus este un proiect industrial de succes al UE. Afacerea globală cu avioane mari este şi una politică, iar preşedintele Chirac nu s-a sfiit să fie agent comercial pentru Airbus în Asia. Aici îşi caută rivalii Airbus şi Boeing soluţiile economice viitoare - şi găsesc noi probleme. Producerea ambelor serii este tot mai globalizată. Airbus a anunţat că în următorul deceniu va delocaliza masiv în China şi va investi un miliard de dolari în India. Boeing nu mai fabrică piese majore din Dreamliner, doar le adună din întreaga lume la Seattle. Mai departe, delocalizarea tehnologiilor vestice cultivă capacităţile locale.

Primul val al globalizării a intenţionat doar o delocalizare a producţiei Nordului, preferabil în Asia. Liderii chinezi au pus însă condiţii cu bătaie mai lungă decât profitul pe termen scurt scontat de acţionarii companiilor occidentale listate: joint-venture (cu firme dezirabile) şi transferuri tehnologice. După "clonarea" designului şi tehnologiilor străine, capitalul chinez şi indian achiziţionează branduri globale şi asimilează strategii de marketing. De primul val al globalizarii a profitat toată lumea - chiar şi salariaţii occidentali, care au beneficiat de bunuri produse mai ieftin decât ar fi făcut-o ei. Următorul val de globalizare vine dinspre China şi India, care exportă deja tehnologii şi mărci proprii. Tot mai mulţi europeni şi americani vor lucra pentru multinaţionale chinezeşti şi indiene. Deşi e incorect politic, occidentalii calculează acum acest preţ al globalizării.