Aşa-zisul jurnal intim Noaptea Valahiei al lui Petre Pandrea, apărut la Editura Vremea, 2006, îngrijit cu mare devotament de fiica autorului, Nadia Marcu-Pandrea, constituie o nouă secţiune din acea monumentală Patetică valahă la care visa neostenitul şi prolificul scriitor, cum ne informează prefaţatorul Ştefan Dimitriu, de fapt, al nouălea volum apărut dintr-o lungă serie: 1. Memoriile mandarinului valah (2000), 2. Reeducarea de la Aiud (2000), 3. Helvetizarea României (2001), 4. Garda de fier (2001), 5. Crugul mandarinului (2002), 6. Călugărul alb (2003), 7. Turnul de ivoriu (2004), 8. Soarele melancoliei (2005), 9. Noaptea Valahiei (2006). El are un conţinut compozit, alături de puţinele pagini de jurnal intim şi de memorialistică, adăugându-se numeroase eseuri, ca cele despre Tolstoi şi Bălcescu, însemnări pe diverse teme, despre teatru şi cinematografie, reflecţii de moralist, recenzii literare. Multe dintre ele sunt simple manuscrise în proiect - altele, neterminate, piese dintr-un vast atelier pe care editoarea a considerat că e bine să le facă publice. De aici, o seamă de repetiţii, de reluări ale unor idei importante, exprimate cursiv şi coagulat mai ales în primul volum Memoriile mandarinului valah. Sigur, informaţia se îmbogăţeşte, pe vechea schemă, dar se şi diversifică, depăşind, repet, sfera memorialisticii propriu-zise.
Marele avocat Petre Pandrea se autodefineşte încă o dată ca "medic de leproşi morali şi politici", un temerar, care i-a apărat şi pe comuniştii ilegalişti în epoca 1933-1944, ca şi pe evrei, adventişti şi legionari. Această "imparţialitate" îi va aduce destule arestări şi înainte şi după 23 august 1944. Era un tip contradictoriu, paradoxal, trecând în timp, ca şi Petre }uţea, de la extrema stângă la dreapta eşichierului politic. Adolescent, se declara comunist înflăcărat: "Eu ţineam de la 15 ani de tagma lui Lenin." Ca student, a
