Era chemarea scurtă a unei mici dughene din perimetrul Lipscani, la care mă tot uitam, în trecere, dar în care nu intrasem niciodată. După atâţia ani, bănuiesc de ce... Cine ştie de ce aveam să dau înăuntru, în mica, misterioasa vizuină. Romane poliţiste faimoase mă învăţaseră că-n astfel de ateliere modeste se ascund cele mai periculoase centre de spionaj. Exageram, fireşte. E bine însă să fii prudent. Apoi, mă cuprinsese respectul pentru concizia stilistică a firmei: La Arthur.
îmi aduc aminte, cu acest prilej, ce ne spunea un mare maestru al scrisului, când trăia: "Copii, fiţi scurţi!" Şi astăzi, când scriu, nu uit acest sfat.
Până şi-n comerţ, în reclama lui, contează măsura. La Londra, de pildă, în metrou, sunt scrise pe ziduri reclame pe care abia dacă poţi să le distingi cu lupa... Curiozitatea umană este totdeauna aţâţată de ezoterismul textelor. De aceea, sunt destinate eşecului toate reclamele enorme, desfăşurate pe panouri gigantice, în metropolele lumii.
Omul nu mai ştie cum să scape de ele. Excesul, se ştie, plictiseşte.
O lecţie de limbă franceză, în clasa întâi, arăta astfel: John Thomson, pălărier, face şi vinde pălării. Un client cusurgiu a întrebat logic: "De ce mai pui, domnule, pălărier? Din moment ce mai jos scrii că vinzi pălării - se înţelege."
Negustorul a şters ce era de prisos. Atunci criticul a mai zis că de ce scrie şi face şi vinde. Din moment ce le face, înseamnă că le vinde. Iar dacă şterge vinde, nu mai are rost să scrie pe firmă că face.
Fără s-o mai lungim, acest John Thomson a pus să se picteze sub numele lui o pălărie frumos desenată, şi-atât.
*
Iată unde se ajunsese, scurtându-se cuvintele de pe firma modestă.
Apelaţiunea scurtă a prăpăditei dughene semăna cu a cine ştie cărui institut a cărui producţie socială o cunosc şi-o caută doar iniţiaţii. Las la o parte filosof
