În timpul interviurilor cu tantiile mele din Blocul N3, de pe Şulea 31, din senin, din iarbă verde mi-a apărut în cale cîntăreaţa Mihaela Mihai. Lucrasem la ziar pînă seara şi Mihaela Mihai îi spunea unui coleg de-al meu ofurile ei de şefă de sindicat al artiştilor. Ce o mai tocau tantiile mele în bucătăria roşie a mamei! Trădătoare de ţară, drogată, făcătoare de sex cu cîinele, iubită de o mulţime! Se lega cu reconstituirea vremurilor!

Aţi plecat din ţară, cum?

Dintr-un contract pe care l-am avut în Germania, după ce am terminat contractul acolo, am luat avionul şi m-am dus la Paris. De ce? Prima dată cînd am fost la Paris, îmi propuseseră un contract de 3 ani. M-am întors cu el în ţară la semnături în România şi mi l-au plimbat prin sertare vreo 8 luni de zile, pînă am pierdut contractul. Şi atunci, de data asta cînd am fost în Germania, la Stuttgart, am zis: "Merg din nou să reiau legătura cu acei oameni", pentru că, vă daţi seama, la casele de discuri sînt sute de cîntăreţi tineri, noi, care vor să se lanseze. N-aşteptau ei după mine, în ipoteza că m-aş întoarce din România. Şi am reluat legătura cu ei şi am spus: de data asta, avînd în vedere ce am păţit prima dată, aştept răspunsul aici, în Paris. Şi m-am dus cu contractul la Ambasada română şi am cerut să vorbesc cu ataşatul cultural. Şi i-am înmînat un exemplar original, pe care l-am cerut special de la casa de discuri, cu care am semnat un alt contract pe 6 luni. A doua oară, cu Phonogram care era o filială a Philips-ului. Şi am şi acuma contractul acela. Şi l-am dus şi am spus: "Domnule, dacă Zamfir poate, Aura Urziceanu poate, alţii fac de ani de zile contracte, discuri, concerte... de ce n-aş putea şi eu?". Şi am aşteptat un an de zile, timp în care, la fiecare 3 luni, primeam un telefon de la consulul român din Paris, mă invita să bem o cafea şi să-mi prelungească viza de ieşire din ţar