In acest articol, indraznesc a zice un singur lucru: daca Benoit Vitse a gresit, el a gresit din momentul in care a avut nefericita idee de a face ceva la Ateneu. Daca isi papa sinecura in liniste, nimeni nu l-ar fi deranjat din fotoliul de director al stabilimentului. A fost inventiv si harnic si acum plateste. Nu era mai bine daca nu facea nimic? Cind a fost chemat, cu ani in urma, la conducerea Ateneului, Benoit Vitse nu a fost examinat de o comisie. Nu a fost "expertizat" vasazica. A fost numit pur si simplu, prin decretul (si bunul plac al) primarului de atunci. A fost o intimplare ca s-a nimerit a fi un om harnic, pasionat de teatru, cu initiative si opinii personale. Daca nu ar fi facut nimic, daca ar fi fost un om de paie, ar fi ramas, fireste, bine merci in post. Din pacate pentru domnia sa, demonul harniciei (exista si un demon al delasarii) nu l-a lasat sa-si treaca vremea intr-o postura contemplativa. Benoit Vitse nu e, vai, poet, unul dintre nenumaratii poeti ai Iasilor, megalomani, certareti si lipsiti de talent, care zac prin diferitele institutii culturale ale orasului (de la edituri la case de cultura si teatre), sub cuvint ca le privegheaza. Vitse e un om activ si prozaic. Si pentru ca activismul nu l-a lasat in pace, iata, nu cu mult timp in urma, a fost demis. Pentru incompetenta. Si de catre o comisie (de oameni foarte competenti!) din care nu au lipsit inevitabilii Cassian Maria Spiridon (poet, ideolog literar si prozator) si Seryl Talpalaru (profesor de liceu si pesedist).
Nu e greu de dedus insa motivul ascuns al aceste demiteri. Prin 2005, la Ateneu s-a jucat piesa de teatru "Evanghelistii" a Alinei Mungiu Pippidi. Scandalul montarii a fost atunci imens. Zarva a fost pe masura. S-a suparat insusi Patriarhul BOR, Prea Fericitul Teoctist. S-a suparat insusi episcopul catolic Petru Gherghel (nici o legatura intre susiscalitul si episcop, o
