Zilele acestea pe intreg mapamondul s-a sarbatorit Ziua Mondiala a Apei. In timp ce Organizatia Natiunilor Unite cauta solutii disperate la probleme insurmontabile, precum managementul deficitului de apa sau desertificarea planetei, specialistii din Banat nu reusesc sa gestioneze o chestiune simpla: mentinerea curateniei pe canalul Bega. Sticle de plastic, deseuri textile, moloz sau chiar aparatura casnica deteriorata pot fi adesea vazute prin stufarisul inalt de doi-trei metri, crescut necontrolat la malul apei. Mai mult decat atat, nefiind dragat constant, canalul a inceput sa se ingusteze vizibil, asa incat stuful a reusit sa se fixeze in malul aproape pietrificat. Directia Apelor Banat se plange ca cei 6-7 oameni de cati dispune institutia nu pot face fata salubrizarii permanente a Begai. Imaginea canalului, termen care prin definitie presupune un curs de apa indiguit si drenat, e jalnica. Toate acestea pot fi vazute, nu la periferie, ci chiar in zona centrala a urbei. In special intre podul de la Autogara si podul Michelangelo. In vreme ce gunoaiele menajere au ajuns sa sufoce albia raului ce traverseaza capitala Banatului, institutiile statului isi paseaza una alteia responsabilitatea salubrizarii malurilor Begai. Primaria Timisoara s-a spalat pe maini si a "decretat": malurile si luciul de apa nu sunt treaba municipalitatii, ci doar falezele. Asa ca... dupa noi potopul! Directia Apelor Banat ii contrazice, insa, pe edili. In tot acest timp mizeria creste vazand cu ochii. Doar puscariasii mai fac din cand in cand curatenie si... cam atat. Lipsa de civilizatie a unor indivizi face ca scenariul sa se repete obsedant. Dimensiunea nesimtirii unor semeni, dar si neputinta autoritatilor, este cel mai elocvent masurata la ecluza de la Sanmihaiu Roman. Acolo este colectata murdaria pe care undele Begai o aduna pe intregul sau traseu. O remorca de gunoaie - aceasta este