Mare luptător pentru Unirea de la 24 ianuarie 1859 şi partizan înfocat al lui Cuza, Alexandru Beldiman a avut, cu bunele şi cu relele sale, un rol important în istorie Căpitanul de Mare luptător pentru Unirea de la 24 ianuarie 1859 şi partizan înfocat al lui Cuza, Alexandru Beldiman a avut, cu bunele şi cu relele sale, un rol important în istorie Căpitanul de istorie Florin Şinca îl găseşte pe Beldiman ca fondator al Adevărului, ziar care încă din primul an de viaţă, 1888, avea să fie "interzis zilnic" din cauza "programului republican" şi a "naţionalismului antidinastic". Din nefericire, prin ignoranţa sa, ca prefect al poliţiei, Beldiman a contribuit la detronarea celui pe care l-a slujit cu credinţă: Alexandru Ioan Cuza. Potrivit cercetărilor lui Octav George Lecca, familia Beldiman este de origine ardelenească, numele avându-şi obârşia într-un conte Beldi, care ajunge stăpân peste satul Amanul. Adăugat celui al satului, numele familiei devine astfel Beldiman. Alexandru Beldiman se naşte în Iaşi, la 30 decembrie 1832. În anul în care Anghel Saligny întrebuinţa în premieră mondială betonul armat, când se inaugura Ateneul Român şi când - cu ,,binevoitor'' ajutor rusesc - au loc răzmeriţele ţărăneşti, el fondează la Bucureşti ziarul Adevărul (,,Adevărul''), al cărui prim număr vede lumina tiparului la 15/27 august 1888. Este şi anul în care ziarul era "interzis zilnic", întrucât avea ,,un program republican şi un naţionalism mai mult antidinastic''. Cotidianul va apărea până în 1916, când, din pricina intrării ţării noastre în război, îşi întrerupe apariţia. Se va relua din 1919 până în 1937 şi din 1946 până în 1951. "O crimă de stat, răscoala sătenilor" Fondatorul Adevărului a fost căsătorit cu Smaranda (Emma) Callimaki, cu care a avut doi fii: Edmond (ofiţer şi prefect de Dâmboviţa) şi Alexandru (născut în 1885, ajuns ambasador la Berlin între 1896 şi 1916 şi