Titus Ceia Zeciuiala, fumaritul, taxa pe raspantii, impozitul pe cap de vaca sau pe cap de cal, toate astea au fost demult. Se plangea lumea de ele ca de mama focului, erau date ca exemplu de jaf legalizat in context istoric. Acum am ajuns sa le privim cu un fel de melancolie duioasa. Zeciuiala, spre exemplu, a crescut cu saizeci de procente, s-a transformat in acel saispe la suta unic, mic-micut, sa fie lumea fericita. Fumaritul se regaseste in timbrul de pe fiecare pachet de tigari, cu filtru sau fara filtru, dar si in costul taxat gata al tutunului, calculat cat sa ne pazeasca sanatatea prin spargerea buzunarului.
Mai nou, ne batem parte-n parte cu Europa pe tema taxei de prima inmatriculare. Cu taxa asta ne tinem tantosi ca la Marasesti. Normal, intr-un fel. Pana la urma, luptatorul roman standard, luptatorul cotidian din vreme de pace este - fie si la figurat - tot in izmene, la fel ca tovarasii de lupta ai Ecaterinei Teodoroiu, iar statul major national - a se citi guvernul - cu tot cu liota lui de birari, zapcii si poterasi, nu-l lasa cu bani de pantaloni de indata ce-l vede ca a pus ochii pe o masina mai fatoasa dar aflata la a doua tinerete. Sigur, se poate trai si fara masina. Fara aia second-hand, ca te usuca taxele. Fara aia noua ca te usuca pretul. Prea multe masini pe cap de locuitor, prea aglomerate parcarile, strazile, garajele. Cine trebuie sa aiba o minune pe patru roti, o va avea oricum. Cine nu, sa ia metroul! In lipsa de metrou, exista tramvaie, autobuze, carute, biciclete si mersul pe jos. Pana la urma, contextul e clar. Ca sa avem o viata normala - adica cenusie cu ciucuri - este necesar sa ne disciplinam si sa perfectionam arta inghititului in sec. In plus, putem da si o mana de ajutor, adica sa venim chiar noi cu propuneri inspre largirea bazei de taxe. Ce frumos, ce spectaculos s-ar prezenta, spre exemplu, un impozit pe s
