In timpul care le mai ramane intre aversele de injuraturi administrate reciproc, PNL si PD se intrec sa arate publicului spectator cat de inacceptabila este pentru fiecare in parte orice apropiere fata de PSD.
Social-democratii au devenit nefrecventabili si pentru democrati, si pentru liberali, desi ambele formatiuni ar avea nevoie de voturile pesedistilor ca de aer. Daca PSD ar depune o motiune de cenzura impotriva Guvernului Tariceanu, nu se va gasi niciun democrat care sa condamne "ticalosia" pesedista.
In orele premergatoare consultarilor de la Cotroceni, o parte a conducerii PSD se arata sedusa de perspectiva unui targ cu presedintele Basescu, prin care ar fi obtinut un pret politic substantial, oferind la schimb motiunea de cenzura. Precedentul numirii lui George Maior la sefia SRI arata ca ambele parti se pot intelege fara ca nimeni sa sufere de greturi.
Dupa discutiile cu seful statului, social-democratii au recunoscut ca urmau sa mai aiba o intrevedere cu Traian Basescu, invitatia nefiind lansata si catre alte partide. In cele din urma, planul coalizarii PSD-PD nu a reusit, dar asta nu inseamna ca este ingropat definitiv. In fond, pesedistii si democratii sunt ca doi brazi dintr-o tulpina, ca doi ochi dintr-o lumina, a FSN-ului din anii `90.
Pentru liberali, sustinerea pesedistilor ar veni ca mana cereasca. Tariceanu ar putea prezenta un guvern restructurat, fara ministrii democrati, asa cum ii cer radicalii din propriul partid, avand siguranta ca va obtine votul de incredere in parlament. Scos de la guvernare, PD ar primi o lovitura serioasa. Ar pierde parghiile de control in administratie si resurse materiale uriase.
PNL ar spune ca a fost nevoit sa ia aceasta masura radicala pentru a asigura o conducere eficienta si unitara a treburilor tarii, departe de imaginea de balamuc pe care o lasa acum ce
