In timpul care le mai rămâne între aversele de înjurături administrate reciproc, PNL şi PD se întrec să arate publicului spectator cât de inacceptabilă este pentru fiecare în parte In timpul care le mai rămâne între aversele de înjurături administrate reciproc, PNL şi PD se întrec să arate publicului spectator cât de inacceptabilă este pentru fiecare în parte orice apropiere faţă de PSD. Social-democraţii au devenit nefrecventabili şi pentru democraţi, şi pentru liberali, deşi ambele formaţiuni ar avea nevoie de voturile pesediştilor ca de aer. Dacă PSD ar depune o moţiune de cenzură împotriva Guvernului Tăriceanu, nu se va găsi niciun democrat care să condamne "ticăloşia" pesedistă. În orele premergătoare consultărilor de la Cotroceni, o parte a conducerii PSD se arăta sedusă de perspectiva unui târg cu preşedintele Băsescu, prin care ar fi obţinut un preţ politic substanţial, oferind la schimb moţiunea de cenzură. Precedentul numirii lui George Maior la şefia SRI arată că ambele părţi se pot înţelege fără ca nimeni să sufere de greţuri. După discuţiile cu şeful statului, social-democraţii au recunoscut că urmau să mai aibă o întrevedere cu Traian Băsescu, invitaţia nefiind lansată şi către alte partide. În cele din urmă, planul coalizării PSD-PD nu a reuşit, dar asta nu înseamnă că este îngropat definitiv. În fond, pesediştii şi democraţii sunt ca doi brazi dintr-o tulpină, ca doi ochi dintr-o lumină, a FSN-ului din anii `90. Pentru liberali, susţinerea pesediştilor ar veni ca mana cerească. Tăriceanu ar putea prezenta un guvern restructurat, fără miniştrii democraţi, aşa cum îi cer radicalii din propriul partid, având siguranţa că va obţine votul de încredere în parlament. Scos de la guvernare, PD ar primi o lovitură serioasă. Ar pierde pârghiile de control în administraţie şi resurse materiale uriaşe. PNL ar spune că a fost nevoit să ia această măsură radicală