De patru ani incoace te intâmpina la intrarea de la sala mica a Nationalului craiovean. Sunt mici, viu colorati si tare vorbareti. Sunt Mona si Lizica, papagalii teatrului. O colivie din bronz, veche de aproape 80 de ani, este casa lor de la teatru. A celor doi chiriasi de seama: Mona, un agapornis ficheri verde care poarta mândru gulerul natural deosebit de frumos de un portocaliu rosiatic, si Lizica, perusul alb, care-si poarta mândru chelia, pe care a capatat-o, se pare, in vreme ce se lupta pentru inima si mostenitorii unei femele de perus, caci, conform spuselor specialistilor, pentru imperecherea unei astfel de rase sunt introdusi in colivie doi masculi si o femela. A dus sarmanul lupta grea. Era chiar sa moara. A rezistat. Se pare ca este un luptator. Un destin destul de greu, caci, dupa ce a trecut de marea incercare, a urmat alta când a pasit in colivia din bronz de la teatru, caci Mona nu l-a primit cu inima deschisa. In casa lor cânta gaina Prima zi in noua casa a fost crâncena, cu lupte pentru suprematie. Mona nu-l placea. Vadit resemnat, Lizica statea cuminte in coltul coliviei. A doua zi la fel. Mona nu il dorea in nici un chip. In cele din urma a facut un compromis, dar nu prea mare. A acceptat sa imparta aceeasi colivie, dar nu i-a cedat locul nici la masa, nici la discutii. Intâi manânca ea. Urca tacticos spre recipientul cu mâncare. Degusta pe indelete tot ceea ce au primit pentru ora mesei. Se opreste in cele din urma si ii mai lasa si lui câteva seminte, fie ele de orz, mei, cânepa sau floarea soarelui. Nu prea multe. Ei nu-i pasa de silueta, dar tine tare mult ca el sa fie suplu, ca sa nu poata sa-i faca fata in cadrul confruntarilor zilnice. Ba mai mult, atunci când li se ofera vreo delicatesa - mere, frunze de salata verde - Mona uita cu desavârsire de Lizica. Lui pare sa nu-i pese sau cel putin nu arata. Este un cavaler. Sta tot timpul politi