- Diverse - nr. 58 / 26 Martie, 2007 La o analiza teologica sumara, chiar si sectantii se manifesta admirativ fata de Sfintii Apostoli alesi de Domnul (In.15,16). Ar fi contrar oricarei logici sa nu cinstesti jertfelnicia lor in dreapta credinta, gandindu-ne ca unii dintre ei au trecut la Domnul in chinuri martirice: in anul 67, Petru a fost rastignit cu capul in jos; tot in 67, lui Pavel i s-a taiat capul; in anul 94, Andrei a primit pedeapsa ca si Petru… Credinta lor nezdruncinata, in Cuvantul vietii vesnice, li s-a intarit prin marea binecuvantare de a auzi, a vedea si a pipai (1 In.1,1) minunile si descoperirile lui Dumnezeu, dar mai ales pentru ca - la a cincizecea zi dupa minunea cea mare a Invierii - a venit peste ei Duhul Sfant, in chip de limbi de foc. Dupa ce i-a imbracat cu putere de sus, la Ierusalim, Domnul i-a trimis sa propovaduiasca Evanghelia la toata faptura (Mc.16,15)... Fireste, nu cu a lor putere, ci cu asistenta lui Hristos "pana la sfarsitul veacului" (Mt. 28, 20), intr-o lucrare dumnezeiasca pentru care au fost incredintati ca "nu voi sunteti care vorbiti, ci Duhul Tatalui vostru este care graieste intru voi"(Mt. 10, 20). In consecinta, dupa Inviere, sfintele evanghelii precizeaza fara echivoc ca "Domnul lucra cu ei"(Mc.16, 20). Din argumentele teologice expuse, reiese clar ca DOMNUL ESTE COORDONATORUL PRINCIPAL AL PROPOVADUIRII ORALE SI SCRISE A APOSTOLILOR SI SUCCESORILOR LOR, EL CALAUZINDU-NE IN DREAPTA CREDINTA PANA LA SFARSITUL LUMII. Cu toate acestea, iehovistii si adventistii iL declara indirect pe Domnul ca absent din istoria bimilenara a crestinismului, ignorand in mare parte invatatura apostolica si efectul sau social: primii sustin ca adevaratul crestinism a disparut de pe fata pamantului imediat dupa moartea Apostolilor, iar ceilalti ca, sub Apostoli, "biserica a ramas relativ curata. Dar spre ultima parte a secolului al doilea, m