Sarbatoarea implinirii a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma - piatra de temelie a Uniunii Europene de astazi - a trecut neobservata in Romania. Autoritatile, ocupate cu razboiul de gherila, n-au alocat nici un fel de fonduri pentru a marca evenimentul.

Poate ca nici publicul, obosit de scandalul politic intern, nu simtea nevoia sa inteleaga mai mult din mersul istoriei, de la Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului pana la Uniunea Europeana de astazi.

La trei luni dupa aderare, romanul de rand intelege din Uniunea Europeana esentialul: se poate calatori cu buletinul prin Europa, iar prin unele tari poti sa te angajezi fara sa fii haituit de politia locala.

Procesele inalte precum reforma institutionala, armata europeana comuna, transfer de suveranitate sunt vorbe goale, atat pentru europeanul mediu, cat si pentru romanul obisnuit. Spre deosebire de alti membri UE, in Romania nici clasa politica nu e preocupata de asa ceva.

Tot comportamentul de astazi al puterii de la Bucuresti arata ca, imediat dupa aderare, UE a incetat sa mai fie o preocupare. Prevaleaza lupta pentru ciolan. Ca urmare, putem sa ne batem joc in voie de mana intinsa de Europa. In conformitate cu radacinile istorice adanci pe care le avem, Bruxelles-ul de astazi este utilizat de clasa politica pe post de Inalta Poarta Otomana.

Niciun partid nu se duce in capitala Europei pentru a sustine interesul Romaniei, fiecare se duce sa se planga, in asa fel incat familia politica in care a fost cooptat sa bombardeze Bucurestiul cu comunicate.

O deputata din Grecia, aparand interesul companiei nationale de telecomunicatii, a convins Parlamentul European sa nu ieftineasca convorbirile telefonice internationale in Romania si Bulgaria, asa cum se va intampla in restul Europei. Privit de la Atena, gestul grecoaicei, altminteri