Vin Floriile cu soare si soarele cu Florii. Despre marea sarbatoare a intrarii lui Iisus in Ierusalim, cand multimile L-au recunoscut si L-au primit in triumf ca pe un rege. Ultima zi luminoasa, inaintea cumplitului martiriu de pe Golgota .

Traditii populare

Sarbatoarea Floriilor, pe care o celebram cu o saptamana inainte de Pasti, isi are sorgintea in vechea sarbatoare precrestina "Floralia", dedicata zeitei romane a florilor si a primaverii, Flora, peste care crestinismul a suprapus sarbatorirea intrarii lui Iisus Cristos in Ierusalim. Duminica Floriilor este precedata de Sambata Floriilor, ziua invierii lui Lazar, care, in traditia noastra, este dedicata comemorarii mortilor. In popor i se mai spune si Mosii de Florii sau Lazarul ori Lazarelul, iar in unele zone ale tarii, exista obiceiul ca femeile sa faca "placintele lui Lazar" si sa le dea de pomana. Intorcandu-ne in timp, vom constata ca sarbatoarea crestina a Floriilor dateaza inca din secolul apostolic, dar este mentionata pentru prima oara in jurnalul peregrinei Etheria care, descriind calatoria sa la Ierusalim, in secolul al Iii-lea sau al Iv-lea, da detalii interesante despre felul in care era celebrata acolo. Semnificatiei arhaice - de reinviere a naturii, de comemorare a primaverii, a momentului cand infloresc primele flori, salcia si pomii fructiferi (Floralia) - i s-au adaugat noi conotatii (legate, in principal, de cultul stramosilor trecuti in nefiinta), care, la randu-le, s-au convertit in noi gesturi rituale: pomeni, curatirea mormintelor si a cimitirelor, infigerea in morminte a ramurilor de salcie, invocarea spiritelor mortilor in felurite acte de divinatie etc. Ramurile de salcie (substituente locale ale ramurilor de palmier din Ierusalim), simbol al fertilitatii si al renasterii naturii primavara, se duc la biserica pentru a fi sfintite, dupa care se folosesc la impodobi