„Sa mai bem un paharel, / Sa ne veselim nitel...“ Ii vezi dimineata, la prima ora, cum se grabesc cu ochii injectati. Par ca au treaba, sunt seriosi, chiar un pic nervosi, de-ai zice ca ii asteapta inca o zi de munca istovitoare. Pleaca de-acasa repede, sa nu intârzie. Nu manânca nimic - le face rau si isi umplu stomacul aiurea. Cu aceeasi graba intra in cel mai apropiat birt. De regula, unul din cartier, sa nu se oboseasca prea mult cu mersul. Aici isi sting foamea - si setea arzatoare - cu una mica. Dau paharul peste cap, plescaie de placere si isi sterg ultimii stropi de pe barba cu dosul palmei. Se uita in jur. Graba s-a mai inmuiat de la tuica. La o masa mai incolo, ca un facut, o cunostinta veche. Nu ca ar fi cautat... Dar daca tot s-a gasit, de ce sa nu mai omoare câteva minute. Tocmai bine pentru inca un paharut. In fond, la ce sa se mai grabeasca?! Phii, da' ce scurt fu! Pai, ia sa mai ia doua!... Bodegi, baruri, cârciumi, biciuscarii, birturi sau cum le-o mai fi zicând... Fiecare isi are musteriii ei fideli, credinciosi scaunului, mesei si paharului. Doi, trei care sa tina caietul cu datorii mereu la zi, care sa lupte cu falimentul patronului. De obicei, sunt oameni decazuti social - care isi ineaca esecurile in halba de bere sau suta de rom. Ori decazuti moral - care nu mai au ce ineca. Beau pur si simplu, pentru ca nu au altceva mai bun de facut, nu dau doi bani pe propria persoana, dar nici pe cei din jurul lor. Mai sunt pensionarii - o categorie aparte - cazuti in patima bauturii din simplul motiv ca nu mai au un serviciu unde sa-si petreaca timpul. Asa ca „se angajeaza“ sa semneze condica zilnic, la „alimentara“ din colt. Ultimii ar fi pustanii. Cum nu au trait destul incât sa fi cunoscut dezamagiri serioase, nici nu stiu exact cine este figura care se zgâieste la ei din oglinda, se iau si ei dupa altii: prieteni, parinti, cunostinte. Iar cel mai usor