S-a vorbit mult, dar inutil dupa parerea mea, si dupa alegerile din '96, si dupa cele din 2000, si dupa cele din 2004, despre „votul negativ“, care a jucat, se pare, un rol important la toate aceste scrutinuri. Spun ca s-a discutat inutil, deoarece de fiecare data au fost semnalate cauzele, dar niciodata, din câte imi aduc aminte, nu s-a vorbit despre riscuri. Spun o banalitate, desigur, dar ea se impune. Votul negativ nu e „o optiune pentru ceva sau pentru cineva“. E o sanctiune data „altcuiva“. In 1996, multi dintre cei care au votat pentru CDR si pentru Emil Constantinescu au recunoscut ca au votat, de fapt, pentru „o schimbare“ in dorinta de a vedea la conducerea statului alte figuri. In 2000, lucrurile s-au petrecut pe dos. Nu putini dintre cei care au votat ca sa readuca PSD si pe Ion Iliescu la putere au facut-o, in realitate, ca sa pedepseasca partidele din CDR si, in primul rând, pe taranisti pentru dezamagirile provocate de „schimbarea“ ratata. In fine, la ultimele alegeri, n-am fost singurul, probabil, care a mizat pe Alianta „portocalie“ si pe Traian Basescu, fara sa fiu un simpatizant nici al liberalilor, nici al democratilor. Pur si simplu, am sperat ca noua Putere va face ceva impotriva „sistemului ticalosit“, acuzat de toate relele in campania electorala. Din pacate, dupa aceste alegeri, nici cei care au pierdut, nici cei care au câstigat n-au vrut sa tina cont de ponderea avuta de „votul negativ“ in scorurile lor electorale. Pierzatorii n-au avut chef de o analiza lucida, iar câstigatorii s-au grabit sa anexeze si voturile negative in zestrea increderii de care ziceau ca se bucura. Si astfel s-a perpetuat o judecata strâmba care, dupa ultimele alegeri, a impiedicat Alianta DA sa aprecieze corect ce-si datora siesi si ce datora unui „NU“ prin care unii din votantii ei au vrut, de fapt, sa pedepseasca PSD. Cel putin doua argumente ar fi obligat partide