Retrocedarile din Ardeal inseamna, de fapt, purificarea oraselor romanesti de romani.
La pas prin "centrul pierdut" al Clujului
Locuiesc in Cluj de mai bine de 25 de ani, timp in care i-am batut centrul de mii de ori, cand cu graba mare, cand in pas incet, de plimbare. Ii cunosc bine toate strazile si cotloanele, descopar imediat orice schimbare de decor, de amenajare, ba si miresmele i le cunosc, care cand coboara spre el dinspre Muntii Apuseni, cand urca dinspre campia manoasa a Somesului, si de aceea nu-mi imaginam ca intr-o zi, in inima orasului, care bate odata cu-a mea, se va putea intampla ceva care sa ma ia complet pe nepregatite. Dar iata ca dintr-o data, pulsul Clujului s-a schimbat, iar lumea a inceput sa vorbeasca si sa fie preocupata de o transformare uluitoare: "Am pierdut centrul!" este sintagma care se aude aici, din ce in ce mai des. Un strigat de revolta si un semnal de alarma in acelasi timp, pentru ca la Cluj, la fel ca si in alte orase ardelene, o situatie foarte controversata incepe sa devina norma: bisericile minoritare, precum si varii asociatii culturale maghiare, revendica (si de cele mai multe ori primesc inapoi), intr-un ritm galopant, cladirile din centrele istorice.
Povestea acestor revendicari nu este tocmai noua, dar, intr-un mod ciudat, ea a trecut aproape neobservata pana nu demult. Trezirea opiniei publice si a autoritatilor locale se face ca dupa anestezie, incet si in ceata, pentru ca problema nu este deloc simpla, iar situatia - departe de a fi comoda. Incercand sa inteleg mai bine ce se intampla cu adevarat, am purces, pentru prima data in viata, la o altfel de "plimbare" prin centrul Clujului, care mi-a aparut acum sub o alta infatisare: un labirint complicat, plin la tot pasul de dileme, capcane, controverse si amenintari.
Pe firul istoriei
Calatoria mea prin desisul retroceda
