O hotarire judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila ar trebui, intr-un stat de drept, sa capete caracter de lege si sa se aplice neconditionat ca atare pentru ca, asa cum spune o lozinca flurata mai ales in fata fraierilor "unde-i lege, nu-i tocmeala". Intr-un judet ca Vrancea lucrurile se pot petrece, insa, si cu totul altfel. De ce? Asta ramine la aprecierea fiecaruia dintre dumneavoastra.
Asa cum puteti citi in editia de astazi a Ziarului de Vrancea, colonelul in rezerva Gheorghe Ivu a obtinut in 8 Februarie 2007 la Curtea de Apel Galati, in urma parcurgerii tuturor cailor de atac, o hotarire irevocabila care anuleaza hotarirea emisa in decembrie 2005 impotriva sa de catre Marian Oprisan in calitate de Presedinte al Consiliului Judetean Vrancea.
Prin aceasta, seful Politiei Focsani pina in 1997 a fost, practic, revocat din functia de membru al Autoritatii Teritoriale de Ordine Publica (ATOP) ca reprezentat al comunitatii.
Deoarece instanta a considerat ca Gheorghe Ivu a solicitat intemeiat anularea dispozitiei baronului si plata despagubirilor constind in indemnizatia de sedinta a tuturor onvocarilor respectivului organism din momentul savirsirii abuzului impotriva sa pina la zi, i-a dat dreptate acestuia.
Daca in Vrancea, in martie 2007, am trai intr-un stat de drept facind parte si din Uniunea Europeana pe deasupra, reclamantul care a obtinut o astfel de solutie in justitie - repet, irevocabila - ar trebui sa beneficieze de ea si sa fie, pe cale de consecinta, repus in drepturile pe ce le avea inaintea abaterii nelegiuirilor asupra sa.
In judetul nostru, insa, intr-un suveran dispret al legii, impotriva aceluiasi cetatean ce avut curajul de si-a cautat si gasit dreptatea apelind la singura putere din stat in drept sa i-o dea, s-a aplicat, in
