Amintiri pe-un fir de soare. Cu Grigore Lese, de Pasti, in Tara Lapusului . "Cu totii avem nevoie de o desprimavarare".
Pomul cu cantece si cu flori
- A venit primavara, se apropie Pastile, dar mirosul si culorile lor par sa nu mai ajunga la noi. Va mai amintiti cum se facea lumea verde, la dvs. acasa, in Tara Lapusului?
- Daca m-ar intreba cineva care anotimp imi place cel mai mult, n-as putea sa raspund. Toate anotimpurile au frumusetea lor, dar primavara amestecata cu iarna are o frumusete stranie, nedeslusita. Atunci se intalnesc tineretea cu batranetea, vechiul cu noul, si-ti creeaza o stare de freamat, de intinerire, de bucurie nestavilita, de energie descatusata. Pe un timp ca acesta, am venit eu pe lume, cu cincizeci si trei de ani in urma. Spre sfarsitul lui februarie - inceputul lui martie, gheata de pe raul Dobric dadea semne ca nu mai tine. Se crapa, cu trosnet ca de surcele uscate si se porneau navalnic, la vale. De multe ori, apa iesea din albie si ajungea pana in ogorul nostru, la marginea curtilor, dar noi nu ne temeam. Era un lucru firesc. Si-apoi, casele asa erau facute, ca sa reziste la aceste inundatii primavaratice. Noi, copiii, ne faceam barcute de hartie si le dadeam drumul de pe damb, apoi le asteptam la picioarele podului, unde apa le aduna si le invartea pe loc, in dalboane (vartejuri). Dupa o zi, doua, apa se retragea din curti. Cand m-am facut mai marisor, mergeam la rau si pescuiam. Dupa dezghet imediat, trageau pestii de nu mai pridideam sa-i scoatem: scobari si cleni. Aveam un carnetel in care-mi notam cati pesti prindeam in fiecare zi. Dupa ce se retrageau apele, incepea un vant subtire si rece, care amesteca voalurile primaverii cu cojoacele iernii si inmuia puterea gerului. Se amesteca frigul cu caldura si ramaneau pete de zapada pe dealuri, ca niste cusme. Asteptam cu nerabdare sa cante cucul. De Bu