Fiecare evolutie a balerinului Nicolae Popa este incununata de succes. Balerinul Nicolae Popa si-a inceput cariera ca membru al Ansamblului de balet al Teatrului Liric „Elena Teodorini“. A evoluat si in Germania, timp de doi ani (1996 - 1998), ca dansator la Sarassani Variete. A revenit in tara, ocupând la inceput postul de balerin, iar din 2002, pe cel de solist balet al Liricului din Banie. A interpretat roluri importante din spectacolele de balet „Coppelia“ si „Fântâna din Baccisarai“. In opera, opereta si muzical a dat viata unor partituri solistice coregrafice de prima importanta. Si-a masurat fortele si in calitate de maestru de balet, colaborând cu Teatrul dramatic din Petrosani si „Pro-etnica“ din Sighisoara. Totul a inceput cu „a fost odata“ O evolutie surprinzatoare, un traseu „care a curs lin, fara pietroaie, fara cascade“, aceasta pare sa fie descrierea curbei ascendente a balerinului Nicolae Popa, care visa in adolescenta sa ajunga marinar, sa se imbarce si sa navigeze pe mari si oceane. Un vis care s-a implinit, ce-i drept, partial, caci urmând Liceul de marina din Orsova, Nicolae Popa avea sa navigeze timp de doi ani pe Dunare. Nu a mai iesit pe mari sau in oceanele lumii, caci „in 1987 am pus cruce marinariei si am venit in Craiova. In teatru am ajuns cu ajutorul unei matusi care lucra la Teatrul National. Cautam o slujba. Am avut de ales intre Filarmonica, Liric si National. Nu era vorba de un post de actor, ci de unul la o statie de pompe. Am optat pentru Liric. Mi-a placut mai mult. In tot timpul asta am facut sport, am facut miscare. Baletul a venit mai mult ca o placere a culturii corpului si a continuat ca o pasiune. Am stat la statia de pompe cam cinci ani. Obisnuiam sa fac antrenament prin curte. Intr-o zi m-a vazut Anca Tudor si mi-a zis: «Nicu, hai la balet! N-am baieti. Am nevoie de balerini». Initial am refuzat. Pe vremea aceea eram mare,