La 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, continentul arata mai bine ca niciodata. Din pacate, constructia care a facut-o posibila, Uniunea Europeana, este in suferinta.
Oricat de eurosceptic ar fi cineva, nimeni nu vrea cu adevarat sa se intoarca la situatia de dinainte de 1957. Nimeni nu doreste sa piarda privilegiul de a calatori oriunde si oricand doreste in interiorul granitelor UE fara nici un fel de obstacol, pentru afaceri sau in vacanta. Nimeni nu si-ar dori sa piarda dreptul de a-si cauta un loc de munca pe continent oriunde crede el ca va avea cel mai mult succes. Oriunde te-ai afla in Europa, te bucuri de aceleasi drepturi ca la tine in tara. si sa nu uitam succesul economic. E pace, oamenii sunt liberi, demni, protejati de lege si relativ instariti, cu exceptiile cunoscute din fostele tari comuniste. Sunt motive suficiente pentru a crea un sentiment puternic de apartenenta la o comunitate europeana autentica, ceea ce ne-ar indreptati sa ne numim "cetateni europeni". Putem vorbi, asadar, de Cetatea Europa in sensul in care cei care o locuiesc traiesc deja ca si cum ar exista si o forma de organizare constitutionala.
Aceasta precizare mi se pare importanta pentru ca ea poate arunca lumina asupra unei posibile solutii la actualul blocaj institutional al Uniunii Europene. Declaratia semnata ieri la Berlin nu face decat o referire firava la "obiectivul asezarii pe noi baze institutionale" a UE pana in 2009, semn ca neintelegerile sunt mai vii ca oricand si ca o rezolvare a crizei este inca departe. Pentru a o depasi ar trebui sa incercam sa raspundem onest la intrebarea "Ce vrem sa facem din Europa?".
Cand au respins proiectul constitutional prin referendum, francezii au facut-o pe temeiuri sociale, de stanga, dincolo de limitele ratiunii. S-au temut de globalizare, de deschiderea pietei interne, de "instalatorul polonez" care ar pract
