Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti. Cam dupa acelasi proverb s-ar putea imparti si localurile Craiovei. Sau clientii, care isi aleg „locul de munca“ dupa chipul si asemanarea lor. Vineri, in jurul orei 15.00. Ploaie deasa, urâta, nenorocita. Sa nu scoti nici javrele afara, d-apoi betivii! La autogara, „La Runcu“, clientii se aglomereaza cu fiecare cursa, tren, microbuz. Navetisti, in general. Tanti Eugenia de la bar nu mai pridideste cu servitul. Când un mic cu mustar, când o bere la pahar! La câti clienti ii calca pragul, de la 7.00 dimineata, pâna-n puterea noptii, si-a format mâna, nu gluma. „Vin, asteapta un tren, beau o tuica, pleaca, vin altii... Cam asta e programul la noi. Oamenii sunt de toate felurile: si femei, si barbati, si mai tineri, si mai batrâni. Beau si ei sa se mai incalzeasca, sa mai uite de griji. Iar barul e pe gustul navetistilor: ieftin, d-un leu!“, isi prezinta sefa de local marfa, afisând preturile pe masura calitatii. Cu mâna cealalta face plinul la prima masa: doua visinate si-o berica. Fericitii consumatori maresc pupilele, ciocnesc si gusta cu sete. „Eeh, ca buna-i“, zice Constantina Chiajan, o calafeteanca respectabila de vreo 70 de ani. „Ca, uite, inghetai in tren pâna aci. Sunt batrâna, maica, ma manânca reumatismul. Acu, pâna astept personalul sa ma duca acasa pun si eu sângele in miscare“. Ofteaza si mai trage un gât. De-o parte si de alta, sotii Costea ii tin isonul, sorbind rar din paharute. Isi merita si ei tratatia, dupa cât au colindat prin toata Craiova. „Udam si noi cumparaturile, ca asa se face. Luaram haine de Pasti, acum ne dam de baut unul la altul. Pâna terminam vine si autobuzul“, graieste Gheorghe, cam nesigur de cadranul ceasului. La pensie „Alinana“ e colt in colt cu gara, local cunoscut de toti cei care mai iau o pauza de la munca, de la scoala sau de la vremea plicticoasa a pensiei. Asa i s-a in