Oamenii au nevoie de politica, asa cum au nevoie de un arbitru. Fiindca politica este mecanismul prin care oamenii iau decizii cu privire la stabilirea ordinii din jurul lor. Iar ordinea inseamna, de fapt, nu neaparat liniste, cat mai degraba acord pe baza unor avantaje reciproce. Altfel spus, simplificat, un om respecta regulile si pe cei din jurul sau, atat timp cat simte ca beneficiaza si el de pe urma acestei stari. Astfel, pastreaza ordinea. In momentul in care nu mai simte ca avantajele sunt reciproce, reactioneaza si apeleaza la politic sa i se faca dreptate (plecand de la premisa ca nu isi face dreptate singur). Iar dreptatea facuta de politic este (sau ar trebui sa fie) instituirea unor reguli gandite ca raul cel mai mic posibil. Sau, ca varianta alternativa, un bine gandit din perspectiva celui mai defavorizat om din societate.
A gandi politica drept o activitate pentru crearea de reguli, ordine, bunastare, dezvoltare pentru cel mai defavorizat om din societate este insa o mentalitate foarte diferita de ce avem noi in prezent. Simplificat, omul cu cea mai proasta pozitie in Romania poate fi definit simplu ca fiind femeie, roma, analfabeta, saraca, din mediul rural, singura, cu copii. Din perspectiva acestui om, preocuparile politicienilor din prezent par science-fiction. Si nu voi repeta aici discursul populist conform caruia politicienii trebuie sa se intoarca la agenda cetateanului, fiindca si pe femeile analfabete, din mediul rural, cu copii si fara venituri le intereseaza, cel putin principial, cine le conduce si cum sunt alesi acesti conducatori. Fiindca de acestia depinde ulterior un ajutor social mai mare, o "pomana" in plus sau o mai mare atentie din partea institutiilor.
Poate ca nu doar aceasta este cea mai defavorizata categorie sociala din Romania. Sunt cu siguranta multe alte definitii, dupa multe alte criterii. In fapt, dupa mo
