“M-a sunat odata o gagica. Vino iute, nu e nimeni acasa!! M-am dus. Nu era nimeni.” Si cu asta am descris ce inseamna controlul parlamentar asupra serviciilor noastre secrete.
Daca va amintiti (dar oare va amintiti?) marele scandal legat de cei doi muncitori curiosi retinuti in Irak. Am ramas fara ministru de externe cu ocazia aia, trebuie sa fi fost ceva extrem de important. S-a vorbit chiar de un complot monstruos pus la cale de serviciile secrete, adica de SIE, la comanda politica; o adevarata conspiratie.
S-au scris articole, s-au tinut tocsouri, s-au facut analize (citeste, speculatii), si s-au oferit opinii (citeste, sentinte). Parlamentul a percutat imediat, si l-a convocat nervos pe seful SIE sa dea explicatii in fata comisiei menita sa-l controleze. Dl Saftoiu s-a dus. Nu era nimeni. Apoi, din cate stiu, toata chestiunea a murit, ca orice nimic.
De altfel episodul se repetase aproape fidel cu cateva luni inainte, cand a fugit Hayssam; acuzatii si zgomot teribil in plan politic, urmate imediat de “achitarea” tacuta a seriviciului de catre comisia parlamentara de resort.
In fine, la fel ca in basme, iata, se petrece a treia oara exact acelasi scenariu ridicol; (insa, spre deosebire de basme, nici de data asta nu le taie nimeni capul - basmele sunt prin comparatie lucruri foarte logice si serioase).
In “Comisia de Ancheta a Presedintelui” (care, au tinut sa sublinieze membrii ei, nu-l ancheteaza pe presedinte) s-a facut un scandal teribil pornind de la o scapare a sefului SIE. Scandal care l-a avut ca tinta pe Traian Basescu, bineinteles. S-a spus ca presedintele ar fi grav culpabil pentru ascultari ilegale facute de SIE.
De fapt de aici s-a facut un punct central in actul de acuzare, parte a unei proceduri exceptionale si extrem de serioase (din punct de vedere formal) care e pe rol la ora
