Europa a fixat deadline-ul. Pana in 2009 reforma institutionala trebuie incheiata. La Berlin, cei 27 au convenit asupra foii de parcurs. Dar, daca Uniunea incerca sa depaseasca impasul constitutional, cum a facut-o de atatea ori, Romania, in schimb, se afunda in criza structurala. Duminica, 25 martie 2007, Europa a sarbatorit cincizeci de ani de la semnarea Tratatului de la Roma. Chiar daca procesul de constructie europeana incepuse mai devreme, in 1948, cu Conferinta de la Haga, sau, si mai evident, pe 9 mai 1950, cu Declaratia Schuman, la Roma in 1957 se relansa ideea europeana. Aceasta suferise o lovitura puternica din partea Adunarii Nationale franceze in 1954 cand fusese respinsa Comunitatea Europeana a apararii (CED). Ca si in 1957, si in 2007 presedintia germana urmareste prin Declaratia de la Berlin, acceptata pe ultima suta de metri si cu comentarii critice chiar si de antieuropeanul de serviciu, Vaclav Klaus, presedintele Cehiei, sa gaseasca solutii la blocajul inaugurat de referendumurile francez si olandez din 2005.

In Europa rolurile au fost distribuite. Germania, Portugalia si Slovenia formeaza deja o troica ce va prepara astfel lucrurile incat Franta, ce va avea presedintia Comisiei Europene in al doilea semestru al anului 2008, sa poata propune cheia dilemei institutionale. La noi, unde sfera politico-institutionala este in pragul colapsului, nimeni nu pare preocupat nici de vreo strategie institutionala, nici de vreun efort structurat pentru a depasi criza. Doar improvizatii si spectacol bulevardier. Nu doar ca nici unul dintre actori nu a propus vreo foaie de parcurs, dar nici nu par sa fi reflectat asupra chestiunii. Obsedati, ba uneori chiar timorati de consultanti si specialistii in marketing politic, politicienii romani ignora caracterul strategic al politicii. Viata politica romaneasca se desfasoara sub semnul imediatului. In aceste condi