În august 2000, liberalii susţineau că decesul CDR "a fost programat şi constatat" de către ţărănişti. La vremea aceea, PNL era condus de Valeriu Stoica, el având inspiraţia de a În august 2000, liberalii susţineau că decesul CDR "a fost programat şi constatat" de către ţărănişti. La vremea aceea, PNL era condus de Valeriu Stoica, el având inspiraţia de a părăsi Convenţia Democrată în ceasul al doisprezecelea, şi de a salva partidul de la retrogradarea în eşalonul doi al politicii. La şapte ani de atunci, Călin Popescu Tăriceanu constată decesul "revoluţiei portocalii", acuzându-i pe democraţi că au săpat groapa Alianţei D.A. prin decizia de a participa pe liste separate la alegerile pentru Parlamentul European. Oricum, parteneriatul dintre liberali şi democraţi era în moarte clinică de multă vreme, asemenea celui dintre partidele care formau, odinioară, CDR. O altă senzaţie de "deja vu". Şedinţa de ieri a Alianţei a mirosit de la o poştă a parastas, liderii acesteia nefăcând altceva decât să smulgă din prize aparatele care o ţineau în viaţă. Şi ţărăniştii procedau la fel în BCCC-urile lor interminabile. În plus, războiul dintre Palatele Cotroceni şi Victoria, în care şi-a băgat "coada" PD, a pus cruce ambelor construcţii politice de dreapta din România postdecembristă. Mai întâi, neînţelegerile dintre Victor Ciorbea, Radu Vasile şi Emil Constantinescu au compromis o parte semnificativă din ascendentul moral al partidelor istorice. Ministrul Traian Băsescu a interpretat şi aici o partitură importantă. Ţărăniştii au ieşit complet din cărţi. Mai târziu, liberalii n-au fost în stare să revină la putere decât printr-o mezalianţă cu o formaţiune vinovată moral de anihilarea politică a ţărăniştilor. Atunci, ca şi acum, sursa dezbinării dreptei a fost un partid desprins din trunchiul FSN. Chiar dacă s-au culcat social-democraţi şi s-au trezit populari, pediştii nu şi-au sc