Iarmarocul, bâlciul, carnavalul politicii românesti continua. Am presupus ca odata consultarile de la Cotroceni incheiate, lucrurile se aranjeaza. Ca disputele se vor incheia. Nimeni nu are interes sa adânceasca aceasta criza, care pare ca nu se mai termina. Pâna la urma, singurul efect va fi indepartarea unui numar si mai mare de oameni de politica. Unii au interes in asa ceva. Cei care doresc ca marile decizii si accesul la resurse sa fie limitat strict la membrii clasei politice, si mai exact spus la o parte a ei. Clasa politica tinde sa se transforme intr-o secta, cu legi ciudate, cu ierarhii interne obscure. Intre liderii acestor mici grupuri exista un conflict pentru putere, influenta si control din ce in ce mai vizibil. Atât de vizibil ca a ajuns sa ii deranjeze pe unii dintre participantii la bâlci. Din cauza asta, mi-am spus, câtiva dintre protagonisti sunt dispusi sa traga linie si sa inchida conflictul. Pâna nu e prea târziu si sarabanda de dezvaluiri, de dosare puse pe masa, de chemari la Parchet, de prezente in prima pagina a gazetelor nu va face ravagii si nu va aduce pagube prea mari. Atunci, membrii sectei de care vorbeam se vor trezi basculati, scosi pur si simplu din joc. Cu lumina reflectoarelor asupra lor, s-ar putea sa nu mai ramâna nimeni in picioare pâna la sfârsitul petrecerii. Chestia este: cine stinge lumina? Aici au stat sperantele mele ca, in sfârsit, dupa intâlnirile de la Cotroceni, lucrurile se vor linisti. M-am inselat. Domnii au inca mari resurse si au chef de cearta in continuare. Asta pentru ca, daca unele motive de sfada dispar, apar altele. Ca balaurul din poveste. Ii tai un cap, apar alte zece. Un jurnalist de la BBC, acum doua saptamâni, când a luat un dublu interviu lui Basescu si Tariceanu, i-a comparat cu doi scolari care se bat in curtea scolii. Se insela, cred. Afacerea e mult mai complicata. Sunt amestecate si anturajele,