Nea Costica Statea in bloc la bunica`mea. Undeva prin Alexandru. Era omu` care`ti repara bateria de la baie. Sau instalatia electrica. Sau picioarele descleiate de la un scaun. Eventual si gardul din fata blocului. Usa de la intrare o repara la tot blocul cel putin o data pe luna. Nu mai spun ca era maestru in reparat yale, broaste sau orice fel de alte incuietori. Nu cerea bani niciodata, dar nu lucra treaz. Nu era pretentios la bautura. Bea si apa de la flori daca stia ca are cat de putin alcool in ea.
"Nea` Costica, imi faci si mie un zmeu?", intrebau copiii din fata blocului, dupa ce`i cumparau un PET de doi litri de bere. Si nea` Costica, dupa ce termina sticla, s`apuca de facut cadre de zmeu. Sau arcuri. Sau sageti.
Era om milos de fel si se enerva foarte greu. Avea o fata. Care`l procopsise cu vreo trei nepoti, copii ai caror tati nici ea nu cred ca`i mai stia. Si a disparut din peisaj. Se zvonea la un moment dat cum ca ajunsese prin Italia. A scris copiilor vreo doua luni, apoi n`a mai auzit nimeni de ea.
Nea` Costica statea vara, in fiecare zi, pe treptele din fata blocului, de dimineata pana seara. Nu era zi sa nu`l vezi c`o sticla langa el. Niciodata nu dadea bani pe bautura. In fiecare zi ii cumpara altcineva de baut. Pentru ca in fiecare zi curgea un robinet, trebuia schimbata o lustra sau o siguranta, uneori trebuia varuit sau raschetat parchetul sau de schimbat vreo incuietoare. Nea` Costica era omul perfect pentru astea. Stia de toate. Repara tot, facea jucarii pentru copiii vecinilor, inventa jucarii...
Daca nu era ceva stricat, venea in vizita. Si`ti gasea sigur o problema. O problema pe care o rezolva cu un ciocan, o surubelnita sau un patent. Daca te`ai plictisit de jucariile pe care le aveai, inventa el.
Facuse la un moment dat un radio dintr`un cartof, o sarma si o galena de la un telefon stricat. Prin
