Acum, când amărăciunea necalificării echipei de baschet BC Mureş în Play-Off şi-a mai pierdut din tărie e momentul să privim puţin în profunzimea lucrurilor, să evaluăm lucid şi corect acest final de campionat pe care ni l-am fi dorit altfel, dar care este, în mod cert, mai frumos decât ceea ce spera în toamnă orice suporter al echipei mureşene.
La momentul contabilizării reuşitelor şi nereuşitelor e obligatoriu să ţinem cont de câteva lucruri:
1. Bugetul, şi aşa modest, de care a beneficiat echipa, a fost, multă vreme, doar pe hârtie. Abia pe final de campionat a sporit sprijinul sponsorilor.
2. Comparativ cu bugetele celorlalte candidate la Play-Off, BC Mureş a fost, indiscutabil, echipa cu cele mai mici posibilităţi.
3. BC Mureş a avut cel mai subţire lot, dintre formaţiile care s-au bătut pentru locurile 1-8.
4. Jucătorii americani, a căror contribuţie a fost decisivă în majoritatea partidelor câştigate, au venit târziu, cu câteva zile înainte de începerea campionatului. Trei dintre ei, pentru că al patrulea a putut fi adus abia în iarnă.
5. Cooley, cel mai important jucător al mureşenilor, a evoluat în ultimele partide cu o majoră problemă de sănătate, care i-a diminuat randamentul.
6. BC Mureş a fost musafirul nepoftit al "mesei bogaţilor", aşa cum putem numi lista primelor opt clasate ale campionatului. Pe orice faţă am fi întors ecuaţia calificării în Play-Off, orice calcule am fi făcut, o echipă era "în plus". Erau 9 candidaţi pe 8 locuri. Membrii cooperativelor meşteşugăreşti din FRB au muncit din greu pentru ca, în final, să iasă "aşa cum trebuie". Sistemul a mai învins o dată.
Şi totuşi… BC Mureş poate fi numit, aşa cum spunea cineva, "cel mai frumos lucru petrecut în sportul mureşean de după 1989". Să joci cu sala plină la fiecare meci, când tai şi bilete la intrare, este o performanţă incredibilă. Dar
