Probabil cea mai valoroasa constructie de pe teritoriul Arhiepiscopiei Iasilor zace de 14 ani in schele, iar Mitropolia, care dispune de infrastructura, pirghii si bani, isi declina senin responsabilitatea Dezastru la "Trei Ierarhi", bogatie la Hadimbu. Este descrierea cit se poate de simpla a doua lacasuri de cult din judetul Iasi. Si cit se poate de reala. Oricine se poate convinge usor de asta, nu trebuie decit sa le viziteze. Iar atunci, e foarte probabil sa faca in minte si aceasta judecata. Fara dorinta de invrajbire a manastirilor, cu credinta in suflet, fara a fi minat de interese ascunse.
"Ziarul de Iasi" si-a permis aceasta comparatie saptamina trecuta. A pus fata in fata biserica "Trei Ierarhi", bijuteria ecleziastica a Tarii Moldovei, care zace in schele inca de la inceputul domniei Inalt Prea Sfintiei Sale Mitropolitul Daniel, si complexul monahal de la Hadimbu, refacut in decurs de un deceniu si jumatate la initiativa staretului Gheorghita Nicodim, rod al unei campanii de marketing religios nu lipsita de contestari si al generozitatii credinciosilor. Istoria acestui articol (si reactiile ce i-au urmat) vorbeste despre Biserica Ortodoxa Romana, despre Mitropolia Moldovei, mai precis despre felul cum se pozitioneaza ea fata de societatea civila, despre cum se raporteaza la Ceilalti.
In Mitropolia Moldovei, aproape orice informatie e clasificata si aproape nici un preot nu vorbeste despre treburile bisericesti, nici chiar despre cele din parohia proprie, fara a avea binecuvintarea Inalt Prea Sfintitului. Staretul de la "Trei Ierarhi" nu ne-a spus nimic despre starea lucrarilor, nu a comentat nimic despre viitorul manastirii. La rindul sau, staretul de la Hadimbu a refuzat sa povesteasca despre cum a ridicat manastirea, cit a costat investitia, cine sint mirenii care i-au sustinut efortul. Sint detalii ce tin de documentarea articolului, dar nu
