Dupa ce am descoperit La Radu, m-am intrebat de ce nu sunt mai multe astfel de restaurante in Bucuresti, care sa nu straluceasca prin amenajare si rafinament, dar sa practice preturi rezonabile, pe masura buzunarului mediu. si, daca nu cer prea mult, nici sa nu te insele la nota. Restaurantele de incredere din Bucuresti au de regula tarife peste medie, iar portiile nu epateaza prin marime – cata vreme cele ieftine/accesibile, parca tot mai putine, nu sunt deloc de incredere, mostenind tupeul si smechereala anilor ‘90… Pe scurt, dilema e, ca peste tot in societatea romaneasca, aceeasi: occidental, de calitate si scump, sau autohton, prost si ieftin? Din nefericire, putine restaurante reusesc sa tina balanta intre cele doua, cele mai multe merg pe luxos si inaccesibil, in loc sa-si concentreze eforturile de marketing pe oamenii obisnuiti ajunsi la o mica prosperitate. In Vest, aceste restaurante nepretentioase "de zi", in care te duci sa mananci in pauza de masa sau dupa job, se numesc bistrouri si au preturi sensibil mai mici decat restaurantele "de seara" sau "de week-end". In Bucuresti bistrourile care au aparut in ultimul timp sunt scumpe si proaste din punctul de vedere al stomacului, fiind mai mult cafenele snoabe decat restaurante cinstite.
Radu e bistroul ideal. Fiind amplasat strategic in apropierea caminelor Moxa, are vad asigurat si isi poate permite o politica de preturi "studentesti" – pana la
11-12 restaurantul e full, umplut cu studenti si fani. Preturile sunt cat se poate de rezonabile – o ciorba se invarte la 5 lei, felul principal oscileaza intre 10 si 15 lei, berea la 30-50, iar deserturile oricum nu mai conteaza, fiindca nu vine nimeni la Radu sa se rasfete cu prajituri, ci sa manance. Fireste, amenajarea e aproximativa si cam uratica (mocheta rosie, mese grosolane, televizoare), ambianta si ea frusta, lipsita de rafinament (cand nu merge
