Aceasta este prima mea participare la un tirg international de carte in calitate de invitat. Nu ma asteptam la mare lucru. in mintea mea nu ma inchipuiam decit un punct negru intr-o mare de puncte negre...
Afisele magnetice
Cum Leipzigul nu e un oras magnetic (n-as da Iasul pentru el nici in ruptul capului) si cum vremea a tinut mai curind cu sporturile de iarna decit cu pantofii mei, am avut deopotriva timp de batut tirgul pe indelete si de facut pe gazda la stand. Gratie Poliromului, doua afise mari, unul cu Florin Lazarescu si celalalt cu mine, stateau umar la umar, iar citeva sute de cataloage ochioase, cu fragmente din romanele noastre, in germana, erau la dispozitia curiosilor. Efectele au fost interesante. Numai in prima zi s-au topit vreo suta de cataloage si citeva zeci de vizitatori, romani si nu numai, s-au oprit si, dupa citeva clipe de identificare a figurilor noastre cu cele de pe afis, au intrat in dialog. Unii erau curiosi de ceea ce scriam, altii doar voiau sa schimbe citeva cuvinte romanesti. Sasii aveau sansa sa dea peste dl Carol Konig, reprezentantul Ministerului Culturii, un sas bonom, cel mai reputat specialist roman in istoria armelor de foc si inegalabil minuitor de hirtie de ambalaj, scotch si sfoara. intr-una din zile a venit la stand, in mod special, insusi Georg Boomgaarden, secretar de stat in Ministerul de Externe al Germaniei si mare iubitor al Romaniei.
Unde e Sibiul?
in fine, pot spune ca a trecut prin zona mult mai multa lume decit ma asteptasem, iar surpriza este ca multi dintre romanii stabiliti acolo sint mari consumatori de literatura romana. Am fost la fel de revoltat ca si ei cind am aflat ca volumele aflate in stand nu pot fi vindute, nici macar in ultima zi, la spartul tirgului. O vizitatoare voia cu hotarire sa cumpere carti pentru copii... Cum nu se putea (nici nu se gasea mare lucru
