Unii cititori de literatura devoreaza tot ce le cade in mina prin librarii, urmind (eventual) sa se documenteze din presa si din cartile de specialitate in legatura cu ce au citit. Altii, mai selectivi, se informeaza despre carti inainte de a le „ingurgita“ (pentru o „nutritie“ sanatoasa), tocmai pentru a se hotari ce carti sa citeasca, ghidindu-se dupa cronicile literare din revistele de cultura.
Mediul virtual poate fi si el un ferment bun pentru cautarea si digerarea informatiilor despre carti si autori sau pentru o lectura propriu-zisa a textelor literare. Din pacate, acest mediu e cam saracacios la noi si, cu citeva exceptii, site-urilor propriu-zise ale scriitorilor le lipseste dinamismul interior sau cel asigurat de interactivitatea cu cititorii. Scriitori exista, cititori sint (dincolo de prejudecata ca lumea nu mai citeste astazi), chiar Internetul dovedind interesul pentru lectura, si totusi o veriga lipseste din lantul comunicarii. Sa fie de vina marketing-ul defectuos in domeniu?
O parte din scriitori au site-uri informative. Adesea, acestea apar seci – spre deosebire de blog-uri –, un fel de insule moarte, care au fost create, dar care nu sint traversate decit sporadic de vizitatori, nu sint actualizate si nu ofera un dialog cu cititorii. Nu incerc sa compar site-urile de scriitori cu blog-urile acestora, caci fiecare dintre ele are propria structura si propria misiune. Dar e mult prea stridenta aceasta realitate pentru ca ea sa nu ne sara in ochi. Pe blog-ul „teroristei“ cititoare, luciat, se afla o lista de „scriitori romani pe net“, in care sint contabilizati in jur de 50 de autori (nu intra in discutie valoarea unora in raport cu a altora). Dintr-o statistica la prima vedere, se poate constata ca putini dintre ei au si site personal si blog, iar scriitorii cu jurnale on-line sint mai activi in spatiul virtual decit cei cu
