Ecourile primei parti din interviul cu Neculai Constantin Munteanu, publicata saptamina trecuta de revista Observator cultural, au fost numeroase. in definitiv, impreuna cu cititorii nostri, consideram ca e important sa cunoastem povestea vietii unui om, asa cum a fost. Un om care a reprezentat, impreuna cu postul de radio Europa Libera, cutia de rezonanta a romanilor, a necazurilor lor, in anii cumpliti ai ceausismului. Un om care merita un alt tratament, dupa 1989. Si totusi, acuzele la adresa lui Neculai Constantin Munteanu au curs neincetat. De ce? Ce mecanisme s-au declansat? Interviul nostru este publicat cu putina vreme inainte de aparitia, la Editura Curtea Veche, a volumului Ultimii sapte ani de-acasa. Neculai Constantin Munteanu in documentele Securitatii.
In 1970, v-ati intors de la Praga, dupa ce a esuat fuga la Viena. Ce s-a intimplat mai departe?
La o zi dupa intoarcerea de la Praga, am primit un telefon de la ofiterul de Securitate Costica Tanase, pe care il cunosteam din copilarie, eram veri. El mi-a spus: „Stii cine sint?“. Da. „Stii si cu ce ma ocup?“ Da. Era securistul care se ocupa de Televiziune. „Trebuie sa ne vedem“. La sfirsitul saptaminii, am raspuns. „Nu, azi“. Bine. Mi-a propus sa ne vedem in oras; am refuzat. Stiam ca daca te vede cineva in compania securistului Televiziunii aveai toate sigurantele arse. M-am intilnit cu el la mine acasa. M-a intrebat cum a fost la Praga. I-am povestit, eram epic... El m-a intrerupt, se vedea ca problema il plictisea, si mi-a spus: „Uite de ce am venit. Avem o informatie ca ai vrut sa fugi de la Praga“. N-am vrut sa fug. Ca dovada, sint aici. „Nu, nu, stim sigur ca ai vrut sa fugi. Daca aveam informatia mai devreme, n-ai mai fi plecat la Praga“. Mi-a spus toate aceste lucruri si a plecat, zicindu-mi: „Sa nu-ti faci nici o problema“. Eu stiam ca trebuie sa-mi fac probleme. Era prima sami
