S-a creat o stare de spirit care-i face pe oameni sa astepte rezolvarea crizei in cateva zile. Asemenea iluzii pot avea numai cei care nu inteleg esenta fundamentala a problemei si o reduc la un conflict PNL-PD.

Criza provine din contradictia dintre exigentele statutului nostru european, la care ne-am angajat prin semnarea tratatului de aderare in aprilie 2005, si majoritatea noastra parlamentara, care nu a aderat de fapt niciodata cu convingere la aceste valori si obligatii, iar azi se dezice pe fata de ele. Exemplul cel mai elocvent este

scrisoarea catre UE semnata de parlamentari din mai multe partide de opozitie, plus niscaiva liberali, care au tupeul sa-l certe pe comisarul Frattini ca isi permite sa cheme la ordine o tara membra a Uniunii Europene, Romania adicatelea, cerandu-ne sa respectam angajamente pe care tot noi le-am facut ca sa fim primiti! Statutul de membru UE inseamna, in mod evident pentru aceste persoane,

libertatea de a nu-ti mai tine angajamentele, de a scapa oricarui control sau cenzura, un fel de acces deplin la clubul celor situati deasupra legii. Europa ne-a primit pe cuvant, dar nu pe cuvantul lor. si-au dat cuvantul Constantinescu, Nastase, Tariceanu si mai ales Monica Macovei, care a fost crezuta mai mult decat toti.

Semnatarii scrisorii n-au promis nimic, n-au facut nimic, ba chiar si inainte de 1 ianuarie, ca si acum, au facut numai lucruri pe care nu stiam cum sa le scuzam si sa le explicam. Ei nu au cuvant fata de Europa, cum nu au cuvant nici fata de alegatori.

Mai toti sefii lor de partid, minus poate Romania Mare, au discursuri pe fata pro-lege si pro-Europa. Dar intre discursuri si adevaratul lor comportament e o distanta foarte mare, care s-a vazut la motiunea anti-Macovei. Mare parte din lucrurile acuzate acolo erau pur si simplu angajamente europene facute cu acordul tuturor