Aterizare pe plajafoto: Dani Rockhoff

Helooo! Pe plaja, in porturi si pe strazile tunisiene, esti acostat la tot pasul cu acest salut. Buticarii ies la usa, fiecare incercand sa-si vanda marfa inaintea vecinului. Organizatorii de excursii te ademenesc la bordul galioanelor restaurate, ce adulmeca marea si aventura, obladuite de o zeita din ghips vopsit in culori stridente, montata la prova.

Intr-o limba universala, anglo-franco-germana, presarata cu „haraso“, „noroc“ si gesturi largi, ti se ofera placeri divine. Te simti ca Ulise in plin cantec de sirene.

Singurul catarg de care te poti agata e gandul linistitor ca esti in concediu, si nu prada unei strigari de taraba, cum esti de fapt.

Si eu am fost Bond

In Tunisia nu exista obligativitate de viza pentru turistii romani, iar pretul unui concediu e foarte avantajos. Poate de aceea am intalnit multe familii venite din Romania, fascinate de reclamele turistice si de basmele despre Nordul Africii.

O romanca intalnita intr-o seara pe promenada mi-a povestit dintr-o suflare: „Locuim intr-un apartament micut, tip studio, deasupra restaurantului El Dourade in Port-el-Kantaoui, la patru kilometri de Sousse, perla Sahel-ului.

La noua dimineata, cand incepe forfota in port, ne trezim si noi; orchestratia strazii, helo-urile de diferite rezonante ne intra ca niste triluri de pasarele pe geam.

In nicio zi nu avem program fix, doar suntem in concediu; ne lasam dusi de magicul Helo! Asa ne-am plimbat trei ore pe mare cu Mabrouka, un vechi galion turcesc, zece minute pe sub apa cu Submarinul Galben si un sfert de ora am facut pe James Bond in barca lui de viteza.

Imagineaza-ti ca am si zburat...20 de minute, cu o parasuta trasa de barca cu motor. Toate distractiile astea ni le-au oferit ieftin localnicii, pe strada. N-a trebuit sa rezervam