Razboiul politic autohton nu se va termina cu restructurarea guvernamentala pregatita de premier, indiferent daca solutia este eliminarea democratilor din Executiv sau pastrarea lor conditionata.

Reconfigurarea gandita de Calin Popescu Tariceanu va inaugura doar o noua etapa in conflictul prelungit dintre palate, cu afectarea inevitabila a functionarii principalelor institutii, iar pe termen mediu cu efecte imprevizibile asupra economiei si a imaginii Romaniei.

Relatia ireconciliabila dintre Tariceanu si Basescu blocheaza orice incercare de restabilire a pacii interne, in conditiile in care nici unul dintre beligeranti nu mai vrea sa vina la masa verde pentru tratative si nici unul dintre ei nu a aflat ca democratia e rareori compatibila cu gloria personala.

Primul ministru, care in 2005 a refuzat toate solutiile de prevenire a crizei - fuziunea liberalilor cu democratii si alegerile anticipate necesare pentru constituirea unei majoritati parlamentare PNL-PD -, se tine si acum strans de fotoliul confortabil.

Fotoliul le ofera lui Tariceanu si prietenilor sai libertate de miscare in zona afacerilor, cu un important bonus de protectie in fata justitiei. Un premier care vroia sa-si pastreze onoarea ar fi demisionat de indata ce a ramas fara sprijin parlamentar, dar Calin Popescu Tariceanu vrea sa-si pastreze functia, nu onoarea.

De aceea nu ezita sa faca targuri compromitatoare cu social-democratii, conservatorii si chiar cu extremistii lui Vadim Tudor. Orice instrument este bun pentru Tariceanu daca il poate pune pe Basescu la colt.

Presedintele nu este nici el inocent, fiind partas la interminabila isterie politica. Acuzatiile sale la adresa grupurilor de interese nelegitime si a baronilor media au ramas la nivelul retoricii, in vreme ce anchetele procurorilor in dosarele energetice si in privinta politicienilor bin