Batalia de la Verdun a ramas in istorie drept una dintre cele mai sangeroase. Inceputa la 21 februarie 1916, cea mai lunga lupta a primului razboi mondial a implicat doua milioane de oameni si a adus pierderi de ambele parti - germana si franceza - de aproape 700.000 de suflete, dupa 10 luni de lupte crancene. Si astazi, cand oamenii vor sa dea dimensiunea unei batalii stranse, a unei inclestari aprige, se exprima: "A fost ca la Verdun!". Pentru presa, batalia de la Verdun a insemnat explozia fara precedent a fotografiei de razboi si, mai ales, sansa de a scapa de sub controlul de stat.

Comandati de generalul Erich von Falkenhayn, germanii au lansat o ofensiva masiva impotriva localitatii Verdun, unul dintre cele mai importante puncte din linia de aparare franceza. Asezarea in sine era vulnerabila - inconjurata de ape si aparent usor de cucerit -, insa germanii au ales-o mai ales pentru forta ei simbolica: era o localitate incarcata de mituri dragi francezilor (printre ele -"Partajul de la Verdun", din anul 843, cand Lorena este lasata de regele Lothar I fiului sau Lothar al II-lea, iar, dupa moartea acestuia, Lorena devine subiect de disputa intre conducatorii regatului franc de apus - Franta de mai tarziu - si cei ai regatului franc de rasarit - Germania de mai tarziu). Forturile care inconjurau orasul - Donaumont si Hardaumont - au cazut la scurt timp, insa francezii s-au redresat sub conducerea generalului Petain, iar rezistenta s-a intarit. O ofensiva britanica pe raul Somme a diminuat presiunea facuta asupra orasului Verdun in iulie 1916, iar pana in decembrie, francezii recuperasera o mare parte din terenul pierdut. Intentia germanilor fusese sa conduca o batalie prin care sa erodeze fortele franceze, sperand ca ulterior sa poata distruge armata franceza. In final, au avut parte de aproape la fel de multe victime ca si francezii; cifrele estima