Capitalul international este intr-o perioa­­da de ofensiva puternica. Marturii si efec­te se pot intalni la tot pasul, pretutindeni in lume. Consecintele pe termen lung sunt insa necunoscute. Istoria moderna de­monstreaza ca, dupa perioade de ofen­siva masiva din partea capitalului, au venit, in urma tensiunilor acumula­te, replici fie pe plan national, din partea mun­cii, fie pe plan international, din partea natiunilor afectate. Cu cat ne apropiem de zilele noastre, replicile pe plan national si in­ter­national s-au combinat. Se poate spune ca marea depresiune eco­nomica din anii ‘30 s-a soldat cu o ce­dare de anvergura din partea capitalului in fata muncii in tarile capitalismului dezvoltat, moment ce a marcat mutarea, cel pu­tin pana acum aparent definitiva, a accentului in expansiunea capitalului pe seama tarilor mai slab dezvoltate. In zilele noastre, in mod inevitabil, lumea subdezvoltata este interfata ofensivei capitalului international si este de presupus ca, daca va exista o replica fata de o asemenea ofensiva, aceasta va veni din lumea sub­dezvoltata. Aceasta, cu atat mai mult cu cat munca din tarile capitalismului dezvoltat bene­fi­ciaza de pe urma expansiunii capitalului din aceste tari in tarile mai slab dezvoltate. Liderii politici din tarile capitalismului dez­voltat sunt suficient de maturi si in­­teleg destul de bine lucrurile pentru a nu lasa doar capitalul din aceste tari sa se in­­­­frupte din roadele expansiunii, luand ma­suri prin care ceva sa ajunga si la popu­latia din tarile respective. Ca etapa istorica in expansiunea inter­nationala a capitalului, cea actuala este determinata de progresele nebanuite ale tehnologiei, de circulatia slab restrictionata a bunurilor si de deschiderea pietelor financiare. Dezbracat de ideologisme si de hainele politice, procesul este denumitglobalizare, desi termenul, la o anali­za atenta, nu este deloc adecvat