În timp ce alţi exploratori ai medievalităţii se îndeletnicesc, fiecare, cu sondaje şi măsurători mai mult sau mai puţin previzibile, Corin Braga, comparatist de anvergură, a luat în piept una dintre acele reconstituiri globale care retrasează o hartă a imaginarului unei epoci. După ce, într-un prim volum intitulat Le paradis interdit au Moyen Age şi purtând subtitlul La quete manquée de l'Eden oriental (Paris, L'Harmattan, 2004, colecţia "Littératures comparées" coordonată de Pierre Zirkuli), explora călătoriile iniţiatice spre grădina Edenului stabilite de cartografii evului de mijloc în extremitatea orientală a lumii, al doilea volum, subintitulat La quete manquée de l'Avalon occidentale, (Paris, L'Harmattan, 2006, aceeaşi colecţie) investighează tema paradisului terestru pe coordonatele emisferei occidentale. Împreună, tomurile - substanţiale şi ca număr de pagini, şi ca densitate hermeneutică - alcătuiesc un tot ce respiră prin doi plămâni complementari, recomandând în dascălul de la literele clujene pe unul dintre savanţii români ajunşi la maturitate creatoare, dar şi la un început de carieră internaţională. Opţiunea pentru investigarea visului paradisiac al omenirii într-o epocă dată nu poate uimi pe cineva care îl cunoaşte pe autor. Fire mai degrabă lirică, temperată însă de exerciţiul raţional al criticului şi de analiza epică la care îşi supune activitatea onirică în romanele publicate până astăzi (Claustrofobul şi Hydra, primele părţi ale unui ciclu proiectat încă în studenţia de acum două decenii), Corin Braga a fost mereu atipic printr-o anume suavitate în contextul contingentului optzecist în care l-a plasat coincidenţa biografică. Retrasarea cruciadei umanităţii medievale pornite în căutarea paradisului hic et nunc revelează, încă o dată, opţiunile lui fundamental şi temperamental romantice, de astă dată într-o tratare savantă şi erudită de reală compl