Baza Tratatului Constituţional pe care funcţionează Uniunea Europeană este egalitatea între state. În ultima perioadă, la Bruxelles, se afirmă explicit că ceea era bun acum 50 de ani, cînd exista o Comunitate Economică Europeană de 6 state, nu mai poate funcţiona în prezent, cu 27.

Nemulţumirile au apărut atunci cînd s-a constatat că votul unei singure ţări poate paraliza întreaga evoluţie politică a UE. Acest design juridic se păstrase şi în proiectul constituţional semnat la Roma în octombrie 2004 şi respins prin referendum în Franţa şi Olanda. Fapt surprinzător, dacă avem în vedere că nici o cartă - fie a Naţiunilor Unite, fie una constituţională - nu se adoptă sau modifică cu unanimitate, ci cu o majoritate. De exemplu, Constituţia Americană a fost adoptată cu o majoritate de 2/3 din statele membre.

În ultimii doi ani, s-au făcut cîteva propuneri vizînd acelaşi obiectiv: o nouă Constituţie a Europei, însă fiecare dintre ele diferă substanţial, atît prin scop, cît şi prin mijloacele de adoptare (Angela Merkel sau Romano Prodi). Ultima sugestie vine din partea liderului grupului liberal, ALDE, Andrew Duff. Acesta propune ca viitoarea Constituţie Europeană să fie adoptată printr-un referendum, ţinut simultan în toate ţările UE, cu o majoritate de 4/5 dintre statele membre, reprezentînd 2/3 din populaţia totală a Uniunii. În acest fel, s-ar evita ca o minoritate relativ restrînsă să blocheze o nouă cartă constituţională. Proiectul lui Duff a fost lansat înainte ca Preşedinţia germană să vină cu propunerea concretă pe care a promis-o. Cancelarul Angela Merkel doreşte prezervarea pe cît de mult posibil a vechiului proiect constituţional, în timp ce candidatul dreptei la alegerile din mai pentru Preşedinţia Franţei, "Monsieur Sarko", vrea o "mini-constituţie".

Pe de altă parte, votul negativ dat de către francezi proiectului constituţional s-a dat